1. Fiul meu, când tu în suflet mulțumit cu toate ești,
altă bogăție-n lume nici să cauți, nici să dorești;
adăugând la roade bune pe-al vieții drum cinstit
și trăind în curăție, vei ajunge fericit.

2. Fericit e-acela care este mulțumit oricând -
el și-n muncă și-n răbdare merge fericit, cântând.

3. Fiii mei, viața-ntreagă să munciți și să luptați -
mulțumire, nu avere, pe pământ să câștigați;
bogăția nu vă poate face-n lume fericiți,
însă sunt bogați aceia care pot fi mulțumiți.

4. Fericirea lumii-i umbră, abur, clipă scurtă, vis,
fericirea-adevărată numa-n cer ni s-a promis -
pacea stării ce-ți arată Cerul unde mergi deschis.

5. Fericirea e-mplinirea datoriei care-o ai;
când o știi plătită-aceasta, poți să te simțești ca-n rai.

6. Fericirea în afară, nu există, fiica mea,
dacă ea nu-i înăuntru, dacă nu-i în viața ta.

7. Fericiți sunt doar copiii cei cu inima curată:
numa-n curăție este fericirea-adevărată.

8. Când gând bun te curățește și ferește de greșale,
fericirea te-nsoțește cât urmezi pe-această cale.

9. De rămâi pe totdeauna pe cărarea cea curată,
fericirea ta nu scade și nu piere niciodată.

10. Numai când pierzi curăția și te-abați din calea bună,
pierzi și fericirea vieții - ele umblă împreună.

11. Fericirea-i idealul după care-aleargă toți,
dar tu, fiul meu, te luptă binele să-l faci cât poți;
doar căutând să-i faci pe alții fericiți și mângâiați,
fericirea ta o afli, căci pe-a altora o cați.

12. Fericirea-i starea dulce după care toți tânjesc,
dar pe care mulți în viață niciodată n-o găsesc.
Ea-i în Adevăr și numai sufletul ce l-a aflat
și rămîne-n el, acela-i fericit cu-adevărat.

13. Nu ni-s date nouă-n lume fericirile depline -
totdeauna vor fi-n inimi dor, sau temeri, sau suspine,
asta-i soarta tuturora; primind tot cu mulțumire
noi afla-vom numa-n ceruri o deplină fericire.

14. Dorul după fericire e adânc în viața ta -
pus în inima ta este și trăiește cât și ea;
cine-n adevăr o caută, o găsește pe deplin,
cine-o caută-n altă parte, află zbucium, plâns și chin.

15. Inimile iubitoare au de-a pururi fericire -
fericire-adevărată este numai în iubire.

16. N-o să poată niciodată fi pe lume fericit
cela ce nefericirea altora a pregătit.

17. N-o să-și poată-alfa vreodată fericirea lui, acel
ce-a nefericit pe alții, chinuindu-i în vreun fel.

18. Cel ce nu mai are-n viață a dori nimic, socot
că-i mai fericit pe lume decât cel ce are tot.

19. Fiica mea, pe lume totul e părere și schimbare;
dacă starea fericită ar fi-aici netrecătoare,
sufletul se-obișnuiește și se satură de bine;
ea nu trece, dar se schimbă, biata inimă din tine;
ea nu pleacă, dar adesea sufletul o părăsește
și zadarnic plânge-n urmă: ce-a lăsat nu mai găsește.
20. Fiul meu, de vrei puternic să fii fericit în viață
numai Cinstea și-Adevărul tu să le iubești, învață,
căci puțini cunosc pe lume Cinstea cum te fericește
și-Adevărul cum înalță sufletul care-l iubește.

21. Fiii mei, trăind oriunde să căutați și să doriți
pe toți cei din jurul vostru să vi-i faceți fericiți,
căci mai bine e pe lume nici să mai viețuiești
decât spre nefericirea altora să mai trăiești.

22. Dacă ne-ncetat ai gândul la al vieții bun sfârșit,
vei lăsa prin lume-n urmă drumul vieții fericit.

23. În lumină fericită vezi spre ceruri drumul tău
când îți poți sfârși viața fără de păreri de rău.

24. Fericiți numim noi astăzi pe-acei ce-au răbdat întruna;
a fost totdeauna astfel, dar nu-i pentru totdeauna:
va-nceta odată chinul pentru toți cei fără vină -
fericirea lor pe urmă va fi veșnică și plină.

25. Fericiți cu-adevărat
sunt doar cei cu trai curat;
cei răi nu se veselesc -
ei de-aici în iad trăiesc.

26. Omul sufere și luptă, face totul ca în lume,
doar va deveni om mare, și va câștiga renume,
dar când le câștigă, bietul, vede ce nenorocire
și deșertăciune tristă este-această fericire.
Cât ar vrea 'napoi s-ajungă chiar și fără-acestea toate,
ca să nu-l mai știe nimeni... Cât ar vrea, dar nu mai poate.

27. Fericirea nu stă-n locul, ci în starea-n care ești,
nu de-mprejurări atârnă, ci de felul cum trăiești,
nu de locul unde te-afli, ci de umbletul frumos,
nu-n afara, ci-năuntrul sufletului credincios.

28. Numai datoria care are-n sine plata sa
poate să te fericească: fericirea este-n ea.

29. Fericirea-adevărată nu stă-n mult, ci stă-n puțin,
iar puținul nu-i lipsește omului cu gând senin.

30. Cel ce are mai puțină trebuință de-avuție
gustă-o masă fericită chiar trăind în sărăcie.

31. Cel mai fericit e-acela ce dorește mai puțin;
multul, fără mulțumire, e-un izvor de griji și chin.

32. Fericirea ce-o dă lumea e ca apa cea sărată:
cu cât bei mai mult dintr-însa,
nu-ți vezi setea stâmpărată.
Fericirea ce-o dă Cinstea e ca apa cristalină:
bei o dată și te stâmperi -
toată setea ți s-alină.

33. Șase lucruri sunt pe lume pricină de bucurie:
- sănătatea,
- libertatea,
- împlinita datorie,
- prietenia celor vrednici,
- căsnicia liniștită - și
- aflarea mântuirii;
iată viața fericită.

34. Virtuțile sunt însușiri frumoase, cui le știe,
dar celor ne-nțelepți le par că ele-s nebunie.
Fiți fericiți voi ce aveți aceste-averi alese
și de părerea celor răi nici pic să nu vă pese.

35. Firea lui pentru oricare e stăpân și este zeu,
căci de firea lui ascultă omul, ca de Dumnezeu.
Fericit e-acel ce are firea cea de Sus în sine -
el ascultă totdeauna de îndemnul spre mai bine.

36. Singur binele e sigur, nu averea, nici norocul;
fericit cel ce pe Bine își întemeiază locul,
fericit cel ce pe Bine își întemeiază starea -
nu-l va clătina nici vântul,
nu-l va îneca nici marea.

37. Visul fericirii lumii e frumos, dar scurt acum:
pân-la el sunt numai lacrimi,
după el e numai scrum.

38. Fericit cel ce-și încheie drumul vieții lui frumos -
liniștit pleca-și-va capul în odihnă, credincios;
și viața lui și moartea vor slăvi pe Cel Slăvit -
și cuvântul și exemplul îi va fi mereu cinstit.

39. Fericirea-mi are numai doi dușmani în lumea rea:
răul cel din firea lumii
și acel din firea mea.

40. Fericirea nu se află decât pe-al credinței drum,
nici în veacul care vine, nici în veacul de acum.
Dar pe drumul ascultării și credinței, mai frumos,
fericirea totdeauna e-un tovarăș credincios.

41. Fericiți aceia care sunt flămânzi și însetați;
ei dorind neprihănirea, vor fi-odată săturați.

42. Ferice aceia cu duhul sărac:
Ceru-mpărăția le-o va da în veac.

43. Ferice sunt aceia ce plâng neajutați,
căci ei vor fi odată de-a pururi mângâiați.

44. Ferice sunt aceia cu sufletul cel blând,
c-aceștia pământul vor moșteni curând.

45. Ferice milostivii ce milă pururi fac,
căci ei avea-vor parte de milă până-n veac.

46. Ferice-s cei cu inimi curate, căci, mereu,
ei vor vedea în slavă, cu drag, pe Dumnezeu.

47. Ferice făcătorii de pace, căci ei sunt
chemați de-a pururi fiii lui Dumnezeu Cel Sfânt.

48. Ferice-acei ce pentru dreptate vor răbda,
căci ei împărăția cerească vor lua.

49. Ferice va fi vouă când fi-veți prigoniți,
și-n lume, pentru Domnul, veți fi batjocoriți,
când vorbe mincinoase și rele vor căuta
să spună contra voastră fiindcă-L veți urma...
Fiți bucuroși și veseli atunci precum v-a spus,
căci mare e răsplata ce vă așteaptă Sus.

50. Fericit cel ce se poate mulțumi cu Domnu-ntruna,
care n-are-altă dorință mai presus ca asta una.
Cel ce ni L-a dat pe Domnul,
Cel mai 'Nalt din cele 'nalte,
cum nu ne va da-mpreună cu El, toate celelalte?

51. Vremea bucuriei tale este când ești fericit -
bucură-te-atunci cântându-I Celui ce-astfel a voit.
Vremea încercării tale este când ești întristat -
plângi atunci, răbdând, dar crede...
Tot de El ești încercat.

52. Fericit e-acela care, cunoscând pe Dumnezeu,
biruiește orice teamă, pentru a-L sluji mereu.

53. Fericirea vieții tale, te înșeli: în veac nu vine
din durerea și-osândirea altuia de către tine;
ci din chinul și durerea ce-o faci lui,
- pe orice cale -
va veni nefericirea ta și-a căsniciei tale.

54. Să ne mulțumim întruna cu ce câștigăm cinstit,
și să nu ne chinuiască ce au alții nemuncit.
Nu e fericit acela care-i chinuit mereu
că la alții-i cel mai bine, iar la el e cel mai greu.

55. Fericire trecătoare poți să afli-n multe, jos,
dar eterna fericire afli numai în Hristos;
fericire mărginită poți să afli și-n alt fel,
fericire fără margini este, însă, numa-n El.

56. Fericit cel ce la moarte n-o să lase-n urma lui
nici dorințe ne-mplinite,
nici vreo pizmă, nimănui.

57. Ușor de tot se împlinește dorința celui fericit,
căci fericiții totdeauna au prea puține de dorit.

58. Nu te ferici 'nainte de-a fi câștigat cununa -
o primejdie te poate nimici pe totdeauna.

59. Cunoscând nefericirea, înveți să-i ajuți pe-acei
care-și duc ades viața numa-n ani amari și grei.