1. A avea copii e lucrul cel mai greu și-anevoios,
căci de-s răi, nimic pe lume nu-i mai trist și rușinos.

2. Nu-ți știi cum va fi copilul care-l vei avea-n curând,
de aceea-ncredințează-l Celui Bun cu orice gând,
roagă-te mereu și cere-I Cerului - când încă nu-i -
ca atunci când o să fie să devină-un fiu al Lui.

3. Dureroasă-i fericirea într-o casă fără fii,
căci nu-i nimeni să-ți surâdă,
nici când mergi - și nici când vii.

4. La ce folosește fiul care numai cere-cere,
iar părinților le este doar spre lacrimi și durere?
El răpește tinerețea tatălui și-a mamei sale,
iar în schimbul ei le umple
bătrânețea lor de jale.

5. Fiecărei mame-i pare că nu-s fii ca fiii ei,
dar a-i crește sfinți, au grijă numai sfintele femei.

6. Totdeauna va răspunde greu acel ce l-a născut
pentru felul cum ajunge fiul cel de el crescut.

7. Nu-i opriți pe fii - ci-i faceți a veni spre cele bune
după cum Cuvântul vouă și la ucenici le spune,
căci a unora ca dânșii e cereasca-mpărăție
iar cei care vor s-o vadă trebuie ca ei să fie.

8. Ce folos să naști copilul dacă-l crești necredincios?
El, ca ochiul orb, e numai ceva greu
și rușinos.

9. Dacă fiii-ar fi-n viață când sunt mari așa cuminți
cum sunt mici - ar fi pe lume numai credincioși
și sfinți.

10. Fiii buni sunt semn că omul de la naștere e bun;
numai creșterea îl face a fi-un sfânt
sau un nebun.

11. Chiar și cel mai crunt părinte e înfrânt și domolit,
când îl mângâi ori îl lauzi pe copilul lui iubit.

12. Care-i cauza pentru care Cel Etern ne-a zămislit?
- Fiindcă El e Bun - și Celui Bun e totul preaiubit;
de aceea ne-a făcut El pe cât a putut de bine.
Să fim numai bucurie pentru noi
și pentru Sine.

13. Cine nu face nimica, în curând va face rău.
Ține seama de aceasta când îți crești copilul tău.

14. Nu-i da fiului plăcintă când îi trebuie nuia,
c-o să vină grabnic vremea ca să plângi tu pentru ea.

15. După oaia cea din frunte se duc toate spre pârău;
după tată merg copiii -
ori la bine, ori la rău.

16. Ca să mături bine scara, mătur-o de sus în jos.
La cei mari îndreaptă bine ce vrei la cei mici frumos.

17. Cel ce-nvață cu copiii să zâmbească rar din gură;
când se râde cu școlarii, vai și-amar de-nvățătură!

18. Rădăcina-nvățăturii e amară câteodată,
însă rodul ei e dulce la copilul care-o cată.

19. Cel ce va ara plângând
o să secere cântând;
cel ce-nvață cu durere
o să strângă cu plăcere.

20. Nu-i rușine să nu știi tu - ci-i rușine să nu vrei,
căci lumina se arată cui dorește fața ei.

21. Când plâng părinții tăi, e rău
și vai de viitorul tău,
căci lacrimile lor sunt jar
ce te vor ustura amar...
Ai grijă să te porți așa
să nu le verse vina ta.

22. Pe-ai tăi părinți nu-i lepăda
nici când cu cei mai mari vei sta;
cui i-s străini părinții săi,
avea-va fiii cei mai răi.

23. Când copiii tăi văd rodul sfânt al cumpătării tale
și-i crești fără răsfățare - ei vor ține dreapta cale.
Fiicele-ți vor fi frumoase și cuminți, iar ai lor frați,
buni și harnici - și cu toții veți fi binecuvântați.