Strofă 1
Fiul meu, fii bun la suflet cu oricine și oricând,
bunătatea te înalță peste oamenii de rând
și-ți aduce drept răsplată bucurii ce nu apun:
nu-i comoară-n lumea-ntreagă mai de preț ca omul bun.
Strofă 2
Orișicât o să te-nșele în viață nedreptatea,
tu nu-ți pierde niciodată liniștea și bunătatea.
Strofă 3
Celui ce-ți aruncă pietre, caută pâine să-i arunci,
căci oricât ar fi de fiară, tu-l vei birui atunci.
Strofă 4
Fiți bătrâni la faptă bună,
iar la fapta rea copii,
fiți buni pururea-mpreună,
altfel n-aveți bucurii.
Strofă 5
Cel curat din veșnicie și pe veci e bunătate;
dacă nu poți face bine, n-ai din bine nici o parte.
Strofă 6
Ce frumos când vezi c-adună
omul rău o faptă bună,
dar ce trist când vezi cândva
din om bun o faptă rea.
Strofă 7
Orice faptă bună-ai face, gura ta să n-o numească,
inima nu ți se-ngâmfe, gândul nu ți se mândrească;
tu să taci întotdeauna, lasă fapta să vorbească.
Strofă 8
Să știi, frate, că se cere - Cerului de vrei să placi -
nu numai să nu faci răul, ci-n veci binele să-l faci.
Strofă 9
Fiica mea, povața asta totdeauna-n gând o ține:
caută-n orice zi cu grijă să faci cel puțin un bine;
binele făcut spre alții se va-ntoarce tot spre tine,
când ai cea mai mare lipsă - și nici nu știi de la cine.
Strofă 10
Când vei da cu dărnicie,
ține minte, peste toate
fața ta ascunsă fie,
numai mâna să se-arate.
Strofă 11
Dacă poți să faci un bine
și nu-l faci - e vai de tine,
dacă poți să faci un rău
și nu-l faci - câștigul tău.
Strofă 12
Binele și fapta bună cine-l știe și nu-l face,
nici în viață nici în moarte nu se bucură de pace.
Cine-l face și nu știe,
o să-l aibă mărturie
căci acei curați la suflet ne-ncetat au bucurie.
Strofă 13
Când faci bine, fă-l cu chipul luminat de bunătate,
căci așa e-ntreg, altminteri e numai pe jumătate.
Strofă 14
Nu căuta să placi la lume, caută Cerului să placi;
celui care-ți face răul caută binele să-i faci.
Strofă 15
Fiul meu, de vrei să-ți fie fericită-a ta viață,
să fii bun întotdeauna și pe-ai tăi așa-i învață.
Strofă 16
Binele cu fericirea umblă pururi laolaltă,
numai când îl faci pe-ntâiul o găsești și pe cealaltă.
Strofă 17
Ziua-n care nu faci bine
e pierdută pentru tine.
Strofă 18
Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-așa săracă,
dacă vrea să facă bine să nu aibă cum să-l facă.
Strofă 19
Fiul meu, tu nici cu gândul la vreun rău să nu gândești,
că fiind la el cu gândul ai s-ajungi să-l făptuiești;
ci silește-te întruna un alt bine s-ai în gând,
căci gândind numai la bine, bine te-ai afla făcând.
Strofă 20
Fiica mea, în minte ține:
tu faci rău când nu faci bine.
Strofă 21
Mult ajută orișicui
binele când poți să-l spui,
dar când poți, la oricine
mult mai bine-i să-i faci bine.
Strofă 22
De la trandafir mireasma doar o clipă de-o simțești,
pe când rana de-a lui ghimpe câtă vreme-o pomenești! ...
- Fiul meu, când faci un bine, fii atent să nu rănești...
Strofă 23
Când vei face vreun bine
la oricine,
minte ține:
nici cu vorba, nici cu gestul
să grijești să nu-l jignești,
să faci binele și bine,
fii deplin de bun, când ești.
Strofă 24
Fără gând de răsplătire să fac bine-n orice fel,
binele prin chiar el însuși e-o răsplată pentru el,
că naintea tuturora celor ce li-l făptuim,
bucuria lui în suflet prima dată noi simțim.
Strofă 25
Ca un râu să curgă pururi a ta facere de bine.
Ești sărac? - Dar câți sunt oare mai săraci cu mult ca tine?
Dacă vrei s-ajuți un suflet și să mângâi un suspin,
din puținul tău fă parte celui ce-are mai puțin.
Strofă 26
Fiul meu, fii bun la suflet, căci... (ascultă-mă ce-ți spun)
Nu-i pe lume-un om mai nobil ca acel cu suflet bun.
Strofă 27
Fiul meu, fii totdeauna bun cu cei mai slabi și mici,
la nici unii, ce nu-i bine nici să faci și nici să zici;
cine se arată tare față de cel slab și mic,
sau cu cel fără-apărare - este-un prost și de nimic.
Strofă 28
Când ai înlesnit un bine
e ca și făcut de tine.
Strofă 29
A muri nu e nimica, mult mai trist e-a fi uitat,
iar uitarea-i soarta celor ce-au făcut al ei păcat;
cel care-a uitat pe alții e uitat și el curând.
Fericit cel bun, acela nu va fi uitat nicicând!
Strofă 30
Cel ce bun voiește-a fi
nimeni nu-l poate opri.
Strofă 31
Muritor în noi e numai ceea ce e trecător,
dar nu moare niciodată ceea ce-i nemuritor;
numai Binele e veșnic și al Binelui Izvor...
El va fi pe veci răsplata celui binefăcător.
Strofă 32
Fiii mei, voi faceți bine, orișicum ați fi priviți,
poartă cineva de grijă ca să nu fiți păgubiți.
Strofă 33
Oamenii cei buni pe lume sunt ca păsările când
poartă pene minunate: toți îi jumulesc la rând.
Strofă 34
Bun să fii întotdeauna și cu toți, copile drag,
bunătatea-i chipul celor ce din dragoste se trag.
Strofă 35
Bunătatea ne arată fața Cerului divin
și de-aceea, buni sunt numai
câți au sufletul senin.
Strofă 36
Cel ce face-un bine-n lume și răsplată urmărește,
dovedește că pe sine, nu pe semeni îi iubește.
Tu, dacă-l iubești pe semen cu-o iubire-adevărată,
binele-l vei face-ntruna fără-a aștepta răsplată.
Strofă 37
Fiii mei, fiți buni la suflet,
chiar mai greu de-ar fi să fie;
cei cuminți sunt totdeauna buni, iubind cu bucurie;
răi sunt numai proștii-n lume,
răutatea stă-n prostie.
Strofă 38
De ce lucrurile scumpe așa rare-s de găsit
și dorințele frumoase așa rar de-nfăptuit?
De ce tot mai rari sunt astăzi oamenii cu chip senin?
- Au uitat să facă bine, și-acum Cerul li-e străin.
Strofă 39
Numai omul bun pe lume e cu-adevărat frumos,
semănând cu frumusețea cerului cel luminos.
Strofă 40
Despre orice om pe lume tu vorbește-o vorbă bună,
vorba ta mergând revine și-ți așează o cunună.
Strofă 41
Nepăsarea nimicește chiar iubirea cea mai mare,
bunătatea cât trăiește nu-i nicicând nepăsătoare.
Strofă 42
Cel mai bine-ți vrea acela ce te mustră cel mai tare;
doctorul cel bun îți face totdeauna rana mare.
Strofă 43
Mai bine e să-ți pară rău
că n-ai spus un cuvânt al tău,
decât apoi când a trecut
să-ți pară rău că n-ai tăcut.
Strofă 44
Nu-i păcat ce intră-n gură, ci-i păcat ce iese,
de aceea să nu-ți scape vorbe nealese.
Strofă 45
Nu face rău - și n-ai s-auzi
pe nimenea spunând ce nu e.
Când tu ești ispitit a face
și alții-s ispitiți să spuie.
Strofă 46
Vorba bună stinge focul mai curând ca apa mare -
vorba rea, decât furtuna îl aprinde și mai tare.
Strofă 47
Pomul de pe roadă, omul de pe fapta lui se vede,
fapta-l spune pe-orișicine ce e el, nu ce se crede.
Strofă 48
De omul bun și vremea bună
nu te mai saturi nicidecum,
de omul rău și vremea slabă
n-ai vrea să dai pe nici un drum.
Strofă 49
Orice face, orișicui,
omu-și face numai lui;
tot ce faci e împrumut -
și ce-i rău, și ce-i plăcut.
Strofă 50
Când nici nu te-ai aștepta,
vei primi ce-ai dat, așa -
de faci astăzi cuiva bine,
mâine de la altu-ți vine,
de faci cuiva astăzi rău,
mâine sparge capul tău.
Strofă 51
Să nu umbli să faci bine cu ce-i strâns din furătură,
nici cu pântecele-n posturi și cu desfrânare-n gură,
nici pe față om cucernic iar pe-ascuns cu câte-toate:
Viul Dumnezeu te vede și nu-i mult până te bate.
Strofă 52
Dacă voiești s-ajuți pe altul,
chiar și puțin, dă-i de la tine:
făcând pomeni din furătură
tu faci un rău, nu faci un bine.
Strofă 53
Orice facere de bine tu s-o faci cu bucurie,
căci va fi-ndoită roada și celui ce-o faci - și ție.
Strofă 54
Omul care dă nu uită - care ia uită ușor,
dar tu, tocmai dimpotrivă, uită ce-ai dat ajutor.
Dar să nu uiți niciodată dacă cineva ți-a dat;
nefiind dator la nimeni, poți privi la toți curat.
Strofă 55
Fă binele în drumul tău,
chiar dacă-ai fi plătit cu rău,
căci însuși el e plata sa,
și-n urmă și mai mult va da.
Strofă 56
De unde nici nu te gândești, o mână ți se-ntinde,
și-acel ce mai puțin te-aștepți te cumpără și vinde;
fii binefăcător oricui,
de-oricine te păzește,
că-n fiecare om, și-un drac și-un înger locuiește.
Strofă 57
Dacă faci un pas sau doi,
să gândești și mai apoi;
fapta bună, fapta rea,
are și urmarea sa.
Strofă 58
Din orice viață prăpădită s-alege-un câine cu vreun os,
că nu e pagubă din care să n-aibă nimeni vreun folos.
Strofă 59
Omul e mai slab ca oul și mai tare ca oțelul,
poate fi mai rău ca lupul ori mai blând decât e mielul,
poate fi amar ori dulce, ori tâlhar ori sfânt - ce-alege;
de aceea va răspunde și răsplata-și va culege.
Strofă 60
Gusturile-s felurite cum și oamenii la fel,
nu poți cere nimănuia cum ești tu a fi și el,
dar sunt legi ce tuturora o umblare ne impun,
- nu poți fi cât vrei de mare, dar poți fi cât vrei de bun.
Strofă 61
Nu-i frumos ce pare numai, ci-i frumos ce-ți place,
nu e bun cel ce-ți promite, bun e cel ce-ți face.
Strofă 62
Când norocul te ajută
pe-orice mare-ți face plută,
fără ajutorul său
te îneci în orice tău.
Strofă 63
Și vântu-i bun la timpul său,
și-un bine e în orice rău,
și-n orice răi găsești și buni
când știi ce-alegi și ce aduni.
Strofă 64
Doar cu-o floare, primăvară încă nu se poate,
dar când una se arată, nu-s departe toate;
doar cu-o faptă bună numai, nu-i măsura plină,
dar când una poate-ncepe și-altele-or să vină.
Strofă 65
Aruncă-ți pâinea ta pe ape, căci iarăși înapoi îți vine,
fă binele, căci ori de unde el va întoarce tot la tine.
Strofă 66
Dacă astăzi dai un ou
poți să capeți mâine-un bou -
binele făcut simțit
ți se-ntoarce înmiit.
Strofă 67
N-a trăit mai mult cel care are timp mai mult trecut,
ci acel ce mai mult bine în viață a făcut;
unii oameni dintr-o viață n-au trăit un an pe plac,
alții însă într-o vară au făcut cât alții-un veac.
Strofă 68
Amintirea celor vrednici nu-i închisă-ntr-un mormânt,
ea trăiește viu oriunde oameni de virtute sunt,
căci acel ce prețuiește ce-i curat și sfânt în el
va cinsti în veci pe-oricine are-același nobil țel.
Strofă 69
De casa unui om frumos puțină lume-ntreabă,
dar mulți vor întreba mereu de-un vrednic om de treabă;
căci frumusețea lumii-i fum ce-l vezi și-ndată piere,
dar vrednicia unui om e-o veșnică avere.
Strofă 1
Fiul meu, fii bun la suflet cu oricine și oricând,
bunătatea te înalță peste oamenii de rând
și-ți aduce drept răsplată bucurii ce nu apun:
nu-i comoară-n lumea-ntreagă mai de preț ca omul bun.
Strofă 2
Orișicât o să te-nșele în viață nedreptatea,
tu nu-ți pierde niciodată liniștea și bunătatea.
Strofă 3
Celui ce-ți aruncă pietre, caută pâine să-i arunci,
căci oricât ar fi de fiară, tu-l vei birui atunci.
Strofă 4
Fiți bătrâni la faptă bună,
iar la fapta rea copii,
fiți buni pururea-mpreună,
altfel n-aveți bucurii.
Strofă 5
Cel curat din veșnicie și pe veci e bunătate;
dacă nu poți face bine, n-ai din bine nici o parte.
Strofă 6
Ce frumos când vezi c-adună
omul rău o faptă bună,
dar ce trist când vezi cândva
din om bun o faptă rea.
Strofă 7
Orice faptă bună-ai face, gura ta să n-o numească,
inima nu ți se-ngâmfe, gândul nu ți se mândrească;
tu să taci întotdeauna, lasă fapta să vorbească.
Strofă 8
Să știi, frate, că se cere - Cerului de vrei să placi -
nu numai să nu faci răul, ci-n veci binele să-l faci.
Strofă 9
Fiica mea, povața asta totdeauna-n gând o ține:
caută-n orice zi cu grijă să faci cel puțin un bine;
binele făcut spre alții se va-ntoarce tot spre tine,
când ai cea mai mare lipsă - și nici nu știi de la cine.
Strofă 10
Când vei da cu dărnicie,
ține minte, peste toate
fața ta ascunsă fie,
numai mâna să se-arate.
Strofă 11
Dacă poți să faci un bine
și nu-l faci - e vai de tine,
dacă poți să faci un rău
și nu-l faci - câștigul tău.
Strofă 12
Binele și fapta bună cine-l știe și nu-l face,
nici în viață nici în moarte nu se bucură de pace.
Cine-l face și nu știe,
o să-l aibă mărturie
căci acei curați la suflet ne-ncetat au bucurie.
Strofă 13
Când faci bine, fă-l cu chipul luminat de bunătate,
căci așa e-ntreg, altminteri e numai pe jumătate.
Strofă 14
Nu căuta să placi la lume, caută Cerului să placi;
celui care-ți face răul caută binele să-i faci.
Strofă 15
Fiul meu, de vrei să-ți fie fericită-a ta viață,
să fii bun întotdeauna și pe-ai tăi așa-i învață.
Strofă 16
Binele cu fericirea umblă pururi laolaltă,
numai când îl faci pe-ntâiul o găsești și pe cealaltă.
Strofă 17
Ziua-n care nu faci bine
e pierdută pentru tine.
Strofă 18
Nimeni nu-i pe lumea asta într-o stare-așa săracă,
dacă vrea să facă bine să nu aibă cum să-l facă.
Strofă 19
Fiul meu, tu nici cu gândul la vreun rău să nu gândești,
că fiind la el cu gândul ai s-ajungi să-l făptuiești;
ci silește-te întruna un alt bine s-ai în gând,
căci gândind numai la bine, bine te-ai afla făcând.
Strofă 20
Fiica mea, în minte ține:
tu faci rău când nu faci bine.
Strofă 21
Mult ajută orișicui
binele când poți să-l spui,
dar când poți, la oricine
mult mai bine-i să-i faci bine.
Strofă 22
De la trandafir mireasma doar o clipă de-o simțești,
pe când rana de-a lui ghimpe câtă vreme-o pomenești! ...
- Fiul meu, când faci un bine, fii atent să nu rănești...
Strofă 23
Când vei face vreun bine
la oricine,
minte ține:
nici cu vorba, nici cu gestul
să grijești să nu-l jignești,
să faci binele și bine,
fii deplin de bun, când ești.
Strofă 24
Fără gând de răsplătire să fac bine-n orice fel,
binele prin chiar el însuși e-o răsplată pentru el,
că naintea tuturora celor ce li-l făptuim,
bucuria lui în suflet prima dată noi simțim.
Strofă 25
Ca un râu să curgă pururi a ta facere de bine.
Ești sărac? - Dar câți sunt oare mai săraci cu mult ca tine?
Dacă vrei s-ajuți un suflet și să mângâi un suspin,
din puținul tău fă parte celui ce-are mai puțin.
Strofă 26
Fiul meu, fii bun la suflet, căci... (ascultă-mă ce-ți spun)
Nu-i pe lume-un om mai nobil ca acel cu suflet bun.
Strofă 27
Fiul meu, fii totdeauna bun cu cei mai slabi și mici,
la nici unii, ce nu-i bine nici să faci și nici să zici;
cine se arată tare față de cel slab și mic,
sau cu cel fără-apărare - este-un prost și de nimic.
Strofă 28
Când ai înlesnit un bine
e ca și făcut de tine.
Strofă 29
A muri nu e nimica, mult mai trist e-a fi uitat,
iar uitarea-i soarta celor ce-au făcut al ei păcat;
cel care-a uitat pe alții e uitat și el curând.
Fericit cel bun, acela nu va fi uitat nicicând!
Strofă 30
Cel ce bun voiește-a fi
nimeni nu-l poate opri.
Strofă 31
Muritor în noi e numai ceea ce e trecător,
dar nu moare niciodată ceea ce-i nemuritor;
numai Binele e veșnic și al Binelui Izvor...
El va fi pe veci răsplata celui binefăcător.
Strofă 32
Fiii mei, voi faceți bine, orișicum ați fi priviți,
poartă cineva de grijă ca să nu fiți păgubiți.
Strofă 33
Oamenii cei buni pe lume sunt ca păsările când
poartă pene minunate: toți îi jumulesc la rând.
Strofă 34
Bun să fii întotdeauna și cu toți, copile drag,
bunătatea-i chipul celor ce din dragoste se trag.
Strofă 35
Bunătatea ne arată fața Cerului divin
și de-aceea, buni sunt numai
câți au sufletul senin.
Strofă 36
Cel ce face-un bine-n lume și răsplată urmărește,
dovedește că pe sine, nu pe semeni îi iubește.
Tu, dacă-l iubești pe semen cu-o iubire-adevărată,
binele-l vei face-ntruna fără-a aștepta răsplată.
Strofă 37
Fiii mei, fiți buni la suflet,
chiar mai greu de-ar fi să fie;
cei cuminți sunt totdeauna buni, iubind cu bucurie;
răi sunt numai proștii-n lume,
răutatea stă-n prostie.
Strofă 38
De ce lucrurile scumpe așa rare-s de găsit
și dorințele frumoase așa rar de-nfăptuit?
De ce tot mai rari sunt astăzi oamenii cu chip senin?
- Au uitat să facă bine, și-acum Cerul li-e străin.
Strofă 39
Numai omul bun pe lume e cu-adevărat frumos,
semănând cu frumusețea cerului cel luminos.
Strofă 40
Despre orice om pe lume tu vorbește-o vorbă bună,
vorba ta mergând revine și-ți așează o cunună.
Strofă 41
Nepăsarea nimicește chiar iubirea cea mai mare,
bunătatea cât trăiește nu-i nicicând nepăsătoare.
Strofă 42
Cel mai bine-ți vrea acela ce te mustră cel mai tare;
doctorul cel bun îți face totdeauna rana mare.
Strofă 43
Mai bine e să-ți pară rău
că n-ai spus un cuvânt al tău,
decât apoi când a trecut
să-ți pară rău că n-ai tăcut.
Strofă 44
Nu-i păcat ce intră-n gură, ci-i păcat ce iese,
de aceea să nu-ți scape vorbe nealese.
Strofă 45
Nu face rău - și n-ai s-auzi
pe nimenea spunând ce nu e.
Când tu ești ispitit a face
și alții-s ispitiți să spuie.
Strofă 46
Vorba bună stinge focul mai curând ca apa mare -
vorba rea, decât furtuna îl aprinde și mai tare.
Strofă 47
Pomul de pe roadă, omul de pe fapta lui se vede,
fapta-l spune pe-orișicine ce e el, nu ce se crede.
Strofă 48
De omul bun și vremea bună
nu te mai saturi nicidecum,
de omul rău și vremea slabă
n-ai vrea să dai pe nici un drum.
Strofă 49
Orice face, orișicui,
omu-și face numai lui;
tot ce faci e împrumut -
și ce-i rău, și ce-i plăcut.
Strofă 50
Când nici nu te-ai aștepta,
vei primi ce-ai dat, așa -
de faci astăzi cuiva bine,
mâine de la altu-ți vine,
de faci cuiva astăzi rău,
mâine sparge capul tău.
Strofă 51
Să nu umbli să faci bine cu ce-i strâns din furătură,
nici cu pântecele-n posturi și cu desfrânare-n gură,
nici pe față om cucernic iar pe-ascuns cu câte-toate:
Viul Dumnezeu te vede și nu-i mult până te bate.
Strofă 52
Dacă voiești s-ajuți pe altul,
chiar și puțin, dă-i de la tine:
făcând pomeni din furătură
tu faci un rău, nu faci un bine.
Strofă 53
Orice facere de bine tu s-o faci cu bucurie,
căci va fi-ndoită roada și celui ce-o faci - și ție.
Strofă 54
Omul care dă nu uită - care ia uită ușor,
dar tu, tocmai dimpotrivă, uită ce-ai dat ajutor.
Dar să nu uiți niciodată dacă cineva ți-a dat;
nefiind dator la nimeni, poți privi la toți curat.
Strofă 55
Fă binele în drumul tău,
chiar dacă-ai fi plătit cu rău,
căci însuși el e plata sa,
și-n urmă și mai mult va da.
Strofă 56
De unde nici nu te gândești, o mână ți se-ntinde,
și-acel ce mai puțin te-aștepți te cumpără și vinde;
fii binefăcător oricui,
de-oricine te păzește,
că-n fiecare om, și-un drac și-un înger locuiește.
Strofă 57
Dacă faci un pas sau doi,
să gândești și mai apoi;
fapta bună, fapta rea,
are și urmarea sa.
Strofă 58
Din orice viață prăpădită s-alege-un câine cu vreun os,
că nu e pagubă din care să n-aibă nimeni vreun folos.
Strofă 59
Omul e mai slab ca oul și mai tare ca oțelul,
poate fi mai rău ca lupul ori mai blând decât e mielul,
poate fi amar ori dulce, ori tâlhar ori sfânt - ce-alege;
de aceea va răspunde și răsplata-și va culege.
Strofă 60
Gusturile-s felurite cum și oamenii la fel,
nu poți cere nimănuia cum ești tu a fi și el,
dar sunt legi ce tuturora o umblare ne impun,
- nu poți fi cât vrei de mare, dar poți fi cât vrei de bun.
Strofă 61
Nu-i frumos ce pare numai, ci-i frumos ce-ți place,
nu e bun cel ce-ți promite, bun e cel ce-ți face.
Strofă 62
Când norocul te ajută
pe-orice mare-ți face plută,
fără ajutorul său
te îneci în orice tău.
Strofă 63
Și vântu-i bun la timpul său,
și-un bine e în orice rău,
și-n orice răi găsești și buni
când știi ce-alegi și ce aduni.
Strofă 64
Doar cu-o floare, primăvară încă nu se poate,
dar când una se arată, nu-s departe toate;
doar cu-o faptă bună numai, nu-i măsura plină,
dar când una poate-ncepe și-altele-or să vină.
Strofă 65
Aruncă-ți pâinea ta pe ape, căci iarăși înapoi îți vine,
fă binele, căci ori de unde el va întoarce tot la tine.
Strofă 66
Dacă astăzi dai un ou
poți să capeți mâine-un bou -
binele făcut simțit
ți se-ntoarce înmiit.
Strofă 67
N-a trăit mai mult cel care are timp mai mult trecut,
ci acel ce mai mult bine în viață a făcut;
unii oameni dintr-o viață n-au trăit un an pe plac,
alții însă într-o vară au făcut cât alții-un veac.
Strofă 68
Amintirea celor vrednici nu-i închisă-ntr-un mormânt,
ea trăiește viu oriunde oameni de virtute sunt,
căci acel ce prețuiește ce-i curat și sfânt în el
va cinsti în veci pe-oricine are-același nobil țel.
Strofă 69
De casa unui om frumos puțină lume-ntreabă,
dar mulți vor întreba mereu de-un vrednic om de treabă;
căci frumusețea lumii-i fum ce-l vezi și-ndată piere,
dar vrednicia unui om e-o veșnică avere.