Strofă 1
Fiul meu, în viața asta orișicare om își are
ca demult Ierusalimul, vremea lui de cercetare;
tu-nțelege când e vremea și-ascultării te supune,
ca să n-ai odată soarta celor fără-nțelepciune.
Strofă 2
N-asculta de sfatul lumii, spună-l orișicât de mulți,
dacă Cinstea altfel spune, tu pe Cinste s-o asculți.
Strofă 3
Fericit vei fi, copile, dacă-n orice lucru bun
asculta-vei pe-a ta mamă și pe tatăl tău ce-ți spun.
Strofă 4
Oaia, oricând stă și zbiară, pierde-o gură de mâncare;
omul, orișicând cârtește pierde-o binecuvântare.
Strofă 5
Când cu duhul de-ascultare tu la Cinste ai venit,
și când prețul Cumpătării pentru tine l-ai primit,
chiar să ai păcate-atâtea cât nisipul de pe mare,
compensându-le cu cinstea ea ți-ar da reabilitare.
Strofă 6
Pentru ca un om să-și schimbe calea traiului păgân,
niciodată nu-i prea tânăr, niciodată prea bătrân.
Strofă 7
Fie-ți pururi înainte voia Cinstei ca-ndrumare,
chiar și-n cea mai mică faptă tu arată-i ascultare.
Strofă 8
Dacă n-asculți când te mustră frații tăi puțini sau mulți,
- de Lumină nu ții seama și de Adevăr n-asculți.
Strofă 9
Un sfat bun și potrivit
dat la timpul cuvenit,
scapă-n multe rânduri omul de la pas nefericit,
negreșit dacă-i primit,
ascultat și împlinit
- și-l ajută să se-ndrepte înțelept și chibzuit.
Strofă 10
Fiica mea, întotdeauna ascultarea s-o înveți,
înaintea ta porunca Vredniciei s-aibă preț,
niciodată în viață voia poftei să n-o faci,
nici plinind a lumii voie, lumii să dorești să placi,
ci, căutând cu ascultare să-mplinești Cuvântul drept,
în umblarea ta frumoasă să placi Celui Înțelept.
Strofă 11
E-atîta lipsă de-nfrânare în desfrânata lumii gloată,
că înmiit s-asculți mai bine-i decât e să vorbești o dată.
Strofă 12
Când un om pățit vorbește, tu aminte ia și-nvață,
că de orice-nvățătură vei avea nevoie-n viață.
Strofă 13
Cel mai tare este-n lume și cel mai primejdios,
dar e-o binecuvântare când e omul credincios.
Strofă 14
Fericită-i casa-n care unul zice, toți ascultă,
căci acolo-i totdeauna pace și iubire multă;
însă vai de casa unde poruncește fiecare:
nimicirea totdeauna vine după neascultare.
Strofă 15
Prețuiți sfătuitorii câtă vreme-i veți avea;
după ce s-au dus, zadarnic i-ați dori și i-ați căuta.
Strofă 16
Mulți își prețuiesc părinții numai după ce-i petrec,
toți știu ce preț are apa după ce izvoru-i sec.
Strofă 17
Fiul meu, ascultă pe-alții când de ei îți vor vorbi:
asta are să le placă și-i va face-a te iubi;
atunci vor putea s-asculte și ei vorba ce le-o spui;
tot ce-aștepți tu de la altul, mai întâi îi fă tu lui.
Strofă 18
De te-oprești la ascultarea de Cuvântul Cel Curat,
nu te vei grăbi pe calea spre ispită și păcat.
Strofă 19
Fiii mei, în ascultare și-n iubire să trăiți,
calea curăției sfântă s-o urmați și s-o păziți;
cei buni află Adevărul înaintea tuturor,
ascultarea și iubirea li-l descoperă ușor.
Strofă 20
Învățați în ascultare să rămâneți liniștiți:
numai astfel odihnirea sufletului vă găsiți;
acest lucru se învață împlinindu-l ceas cu ceas,
dulce-i drumul ascultării când îl umbli pas cu pas.
Strofă 21
Când pentru mici sau mari păcate
noi n-avem potrivit căință,
neîmplinită pân-la moarte
rămâne-a noastră năzuință.
Strofă 22
Fiii mei, cât mai puține legături s-aveți de-acele
ce vă țin legați de lume: lanțurile lor sunt grele,
și cu cât sunt mai puține legături de rupt cu firea,
cu atâta mai ușoară va fi-odată despărțirea.
Strofă 23
Fiica mea, prin ascultare ține sfânta legătură
ce-ți aduce din Iubire bucurie și căldură;
neascultarea pururi taie firul care-ți dă lumină;
fără ea nu-i bucurie, nici căldură, nici hodină.
Strofă 24
Ascultarea curăției te îmbracă, fiica mea,
cu acele sfinte haine ce le are numai ea:
frumusețea, bunătatea și iubirea - ele sunt
singurele haine scumpe unui suflet pe pământ.
Strofă 25
Recunoaște totdeauna când pe drept vei fi mustrat;
e-un câștig când îți dai seama că ai săvârșit păcat
iar când recunoști păcatul, jumătate e iertat.
Strofă 26
Când inima-ți rămâne întruna-nvârtoșată,
vei trece-n veșnicie cu sufletul uscat,
fântână veșnic goală și veșnic însetată,
căci n-ai păstrat nimica din tot ce ți s-a dat.
Strofă 27
Te pregătești atâta când ai vreo cale-acum;
dar te gătești tu, oare, de cel din urmă drum?
Când ai atâta grijă de-un drum din care vii,
ce grijă ți se cere când pleci pe veșnicii!
Strofă 28
Ascultarea liniștită totdeauna-i de folos;
datoria este-o lege pentru cel conștiincios.
Strofă 29
Ascultă ce te-nvață al chibzuinței sfat,
că n-ai în lume-alt prieten mai bun și devotat.
Strofă 30
De puțin folos e-o sculă când nu știi lucra cu ea
- cu-ascultarea și cu mintea,
fiul meu, e tot așa!
Strofă 31
Să iei bine seamă-n toate câte încă-ai de făcut,
în lumina celor care le-ai făcut așa-n trecut,
apoi trage-nvățătură și din bine și din rău
ca să știi cu ce să umbli,
sau să nu, în drumul tău.
Strofă 32
Cei răi trebuie s-asculte totdeauna de cei buni
iar cei buni și ei s-asculte fiii marii-nțelepciuni.
Strofă 33
Pentru cei fără de minte e mai bine-a fi conduși,
căci e o nenorocire când ei să conducă-s puși.
Strofă 34
Mai mult calcă legea țării cei ce țările conduc,
căci ei nu se tem de nimeni și li-e gândul prea uituc;
rari conducători în lume pot fi pildă de urmat
în respectul și-mplinirea legilor ce ei le-au dat.
Strofă 35
Cel ales să poruncească trebuie de toți ales,
numai astfel o să fie ascultat și înțeles.
Strofă 36
Cel ce merge înainte e mereu primejduit
ori a fi privit ca idol,
ori să fie răstignit!
Strofă 37
Ascultarea poruncește: fii supus la dregător
- vai de cei buni când în țară nu-i un drept cârmuitor.
Strofă 38
Lucrurile mari nu lasă a fi mult timp rău conduse,
toate se răzbună-odată dacă-s pe nedrept supuse.
Strofă 39
Dacă numai frica face să-L ascult pe Dumnezeu,
încă nu-i desăvârșită dragostea-I în duhul meu.
Strofă 40
Omul care cere sfatul numai spre îndreptățire,
pururi n-o s-ajungă bine, va sfârși-n nenorocire.
Dar acel ce cere sfatul ca s-asculte și să-l țină,
va sfârși-n credincioșie, în răsplată și-n lumină.
Strofă 41
Slugile se poartă-ntocmai cum văd pe stăpânul lor.
O, de-ai face și tu astfel cu al tău Învățător!
Strofă 42
Nu-i pe lume om să n-aibă lipsă de-un sfătuitor,
numai mintea care-ascultă nu-i prea dată tuturor.
Strofă 43
Sfatul bun la vremea rea
e cât o comoară grea,
de-l asculți și prețuiești
ai câștig cât nici gândești.
Strofă 44
Nici un dar nu valorează cât un sfat mântuitor;
fericit cel ce-l primește și-l urmează-ascultător.
Strofă 45
Totuși, cel ce nu ascultă ci respinge bunul sfat
în curând, de unde cade, nu mai poate fi salvat.
Strofă 46
Mulți primesc frumoase sfaturi,
dar numai puțini ascultă
- ca-ascultarea și-ndreptarea
cer înțelepciune multă.
Strofă 47
N-asculta la sfatul celui rătăcit și încurcat,
vezi din felul cum trăiește ce om merită-ascultat.
Strofă 48
Sfaturile care-s date de-un bețiv și-un mânios
au și calea blestemată și sfârșitul rușinos.
Strofă 49
Cel mai rău e-ntotdeauna
să n-asculți de nici un sfat;
pot să fie multe rele - dar și unul minunat.
Strofă 50
Sfatul bun - când e mai lipsă este ascultat mai rar,
de aceea prea mulți oameni varsă lacrimi în zadar.
Strofă 51
Sfatul bun ce-l dai altuia
mai întâi chiar tu-l urmează;
dacă nu-l trăiești tu însuți, nimeni n-are să ți-l crează.
Strofă 52
Dacă dai un sfat vreodată, unuia
sau tuturor,
nu da sfatul care place,
- dă-l pe cel folositor.
Strofă 53
Sfătuiește-te cu omul înțelept și credincios
- după sfaturile sale totdeauna ai folos.
Strofă 54
Sfaturile sunt cadouri de un preț nespus de mare
pentru cine le urmează spre folos cu ascultare.
Strofă 55
Ia un sfat și de la tânăr,
dă un sfat și la bătrân...
Cine-ascultă, multe-nvață și-n rușine nu rămân.
Strofă 56
Mulți ascultă cu plăcere la acel mai înțelept
când învață cum să aibă un folos
mai mult și drept,
numai că puțini urmează buna-nvățătură când
este de-a căuta folosul sufletesc în primul rând.
Strofă 57
Sfatul de la cei prea tineri e ca soarele-n Gerar:
are poate strălucire, dar căldură foarte rar.
Strofă 58
Și un sfert de vorbă-ascultă omul cel ce are minte,
dar la cel ce nu ia seamă n-ajung sute de cuvinte.
Strofă 59
Cine nu-i dă ascultare
mamei bune, când o are,
o să deie suspinând,
mamei vitrege-n curând.
Strofă 1
Fiul meu, în viața asta orișicare om își are
ca demult Ierusalimul, vremea lui de cercetare;
tu-nțelege când e vremea și-ascultării te supune,
ca să n-ai odată soarta celor fără-nțelepciune.
Strofă 2
N-asculta de sfatul lumii, spună-l orișicât de mulți,
dacă Cinstea altfel spune, tu pe Cinste s-o asculți.
Strofă 3
Fericit vei fi, copile, dacă-n orice lucru bun
asculta-vei pe-a ta mamă și pe tatăl tău ce-ți spun.
Strofă 4
Oaia, oricând stă și zbiară, pierde-o gură de mâncare;
omul, orișicând cârtește pierde-o binecuvântare.
Strofă 5
Când cu duhul de-ascultare tu la Cinste ai venit,
și când prețul Cumpătării pentru tine l-ai primit,
chiar să ai păcate-atâtea cât nisipul de pe mare,
compensându-le cu cinstea ea ți-ar da reabilitare.
Strofă 6
Pentru ca un om să-și schimbe calea traiului păgân,
niciodată nu-i prea tânăr, niciodată prea bătrân.
Strofă 7
Fie-ți pururi înainte voia Cinstei ca-ndrumare,
chiar și-n cea mai mică faptă tu arată-i ascultare.
Strofă 8
Dacă n-asculți când te mustră frații tăi puțini sau mulți,
- de Lumină nu ții seama și de Adevăr n-asculți.
Strofă 9
Un sfat bun și potrivit
dat la timpul cuvenit,
scapă-n multe rânduri omul de la pas nefericit,
negreșit dacă-i primit,
ascultat și împlinit
- și-l ajută să se-ndrepte înțelept și chibzuit.
Strofă 10
Fiica mea, întotdeauna ascultarea s-o înveți,
înaintea ta porunca Vredniciei s-aibă preț,
niciodată în viață voia poftei să n-o faci,
nici plinind a lumii voie, lumii să dorești să placi,
ci, căutând cu ascultare să-mplinești Cuvântul drept,
în umblarea ta frumoasă să placi Celui Înțelept.
Strofă 11
E-atîta lipsă de-nfrânare în desfrânata lumii gloată,
că înmiit s-asculți mai bine-i decât e să vorbești o dată.
Strofă 12
Când un om pățit vorbește, tu aminte ia și-nvață,
că de orice-nvățătură vei avea nevoie-n viață.
Strofă 13
Cel mai tare este-n lume și cel mai primejdios,
dar e-o binecuvântare când e omul credincios.
Strofă 14
Fericită-i casa-n care unul zice, toți ascultă,
căci acolo-i totdeauna pace și iubire multă;
însă vai de casa unde poruncește fiecare:
nimicirea totdeauna vine după neascultare.
Strofă 15
Prețuiți sfătuitorii câtă vreme-i veți avea;
după ce s-au dus, zadarnic i-ați dori și i-ați căuta.
Strofă 16
Mulți își prețuiesc părinții numai după ce-i petrec,
toți știu ce preț are apa după ce izvoru-i sec.
Strofă 17
Fiul meu, ascultă pe-alții când de ei îți vor vorbi:
asta are să le placă și-i va face-a te iubi;
atunci vor putea s-asculte și ei vorba ce le-o spui;
tot ce-aștepți tu de la altul, mai întâi îi fă tu lui.
Strofă 18
De te-oprești la ascultarea de Cuvântul Cel Curat,
nu te vei grăbi pe calea spre ispită și păcat.
Strofă 19
Fiii mei, în ascultare și-n iubire să trăiți,
calea curăției sfântă s-o urmați și s-o păziți;
cei buni află Adevărul înaintea tuturor,
ascultarea și iubirea li-l descoperă ușor.
Strofă 20
Învățați în ascultare să rămâneți liniștiți:
numai astfel odihnirea sufletului vă găsiți;
acest lucru se învață împlinindu-l ceas cu ceas,
dulce-i drumul ascultării când îl umbli pas cu pas.
Strofă 21
Când pentru mici sau mari păcate
noi n-avem potrivit căință,
neîmplinită pân-la moarte
rămâne-a noastră năzuință.
Strofă 22
Fiii mei, cât mai puține legături s-aveți de-acele
ce vă țin legați de lume: lanțurile lor sunt grele,
și cu cât sunt mai puține legături de rupt cu firea,
cu atâta mai ușoară va fi-odată despărțirea.
Strofă 23
Fiica mea, prin ascultare ține sfânta legătură
ce-ți aduce din Iubire bucurie și căldură;
neascultarea pururi taie firul care-ți dă lumină;
fără ea nu-i bucurie, nici căldură, nici hodină.
Strofă 24
Ascultarea curăției te îmbracă, fiica mea,
cu acele sfinte haine ce le are numai ea:
frumusețea, bunătatea și iubirea - ele sunt
singurele haine scumpe unui suflet pe pământ.
Strofă 25
Recunoaște totdeauna când pe drept vei fi mustrat;
e-un câștig când îți dai seama că ai săvârșit păcat
iar când recunoști păcatul, jumătate e iertat.
Strofă 26
Când inima-ți rămâne întruna-nvârtoșată,
vei trece-n veșnicie cu sufletul uscat,
fântână veșnic goală și veșnic însetată,
căci n-ai păstrat nimica din tot ce ți s-a dat.
Strofă 27
Te pregătești atâta când ai vreo cale-acum;
dar te gătești tu, oare, de cel din urmă drum?
Când ai atâta grijă de-un drum din care vii,
ce grijă ți se cere când pleci pe veșnicii!
Strofă 28
Ascultarea liniștită totdeauna-i de folos;
datoria este-o lege pentru cel conștiincios.
Strofă 29
Ascultă ce te-nvață al chibzuinței sfat,
că n-ai în lume-alt prieten mai bun și devotat.
Strofă 30
De puțin folos e-o sculă când nu știi lucra cu ea
- cu-ascultarea și cu mintea,
fiul meu, e tot așa!
Strofă 31
Să iei bine seamă-n toate câte încă-ai de făcut,
în lumina celor care le-ai făcut așa-n trecut,
apoi trage-nvățătură și din bine și din rău
ca să știi cu ce să umbli,
sau să nu, în drumul tău.
Strofă 32
Cei răi trebuie s-asculte totdeauna de cei buni
iar cei buni și ei s-asculte fiii marii-nțelepciuni.
Strofă 33
Pentru cei fără de minte e mai bine-a fi conduși,
căci e o nenorocire când ei să conducă-s puși.
Strofă 34
Mai mult calcă legea țării cei ce țările conduc,
căci ei nu se tem de nimeni și li-e gândul prea uituc;
rari conducători în lume pot fi pildă de urmat
în respectul și-mplinirea legilor ce ei le-au dat.
Strofă 35
Cel ales să poruncească trebuie de toți ales,
numai astfel o să fie ascultat și înțeles.
Strofă 36
Cel ce merge înainte e mereu primejduit
ori a fi privit ca idol,
ori să fie răstignit!
Strofă 37
Ascultarea poruncește: fii supus la dregător
- vai de cei buni când în țară nu-i un drept cârmuitor.
Strofă 38
Lucrurile mari nu lasă a fi mult timp rău conduse,
toate se răzbună-odată dacă-s pe nedrept supuse.
Strofă 39
Dacă numai frica face să-L ascult pe Dumnezeu,
încă nu-i desăvârșită dragostea-I în duhul meu.
Strofă 40
Omul care cere sfatul numai spre îndreptățire,
pururi n-o s-ajungă bine, va sfârși-n nenorocire.
Dar acel ce cere sfatul ca s-asculte și să-l țină,
va sfârși-n credincioșie, în răsplată și-n lumină.
Strofă 41
Slugile se poartă-ntocmai cum văd pe stăpânul lor.
O, de-ai face și tu astfel cu al tău Învățător!
Strofă 42
Nu-i pe lume om să n-aibă lipsă de-un sfătuitor,
numai mintea care-ascultă nu-i prea dată tuturor.
Strofă 43
Sfatul bun la vremea rea
e cât o comoară grea,
de-l asculți și prețuiești
ai câștig cât nici gândești.
Strofă 44
Nici un dar nu valorează cât un sfat mântuitor;
fericit cel ce-l primește și-l urmează-ascultător.
Strofă 45
Totuși, cel ce nu ascultă ci respinge bunul sfat
în curând, de unde cade, nu mai poate fi salvat.
Strofă 46
Mulți primesc frumoase sfaturi,
dar numai puțini ascultă
- ca-ascultarea și-ndreptarea
cer înțelepciune multă.
Strofă 47
N-asculta la sfatul celui rătăcit și încurcat,
vezi din felul cum trăiește ce om merită-ascultat.
Strofă 48
Sfaturile care-s date de-un bețiv și-un mânios
au și calea blestemată și sfârșitul rușinos.
Strofă 49
Cel mai rău e-ntotdeauna
să n-asculți de nici un sfat;
pot să fie multe rele - dar și unul minunat.
Strofă 50
Sfatul bun - când e mai lipsă este ascultat mai rar,
de aceea prea mulți oameni varsă lacrimi în zadar.
Strofă 51
Sfatul bun ce-l dai altuia
mai întâi chiar tu-l urmează;
dacă nu-l trăiești tu însuți, nimeni n-are să ți-l crează.
Strofă 52
Dacă dai un sfat vreodată, unuia
sau tuturor,
nu da sfatul care place,
- dă-l pe cel folositor.
Strofă 53
Sfătuiește-te cu omul înțelept și credincios
- după sfaturile sale totdeauna ai folos.
Strofă 54
Sfaturile sunt cadouri de un preț nespus de mare
pentru cine le urmează spre folos cu ascultare.
Strofă 55
Ia un sfat și de la tânăr,
dă un sfat și la bătrân...
Cine-ascultă, multe-nvață și-n rușine nu rămân.
Strofă 56
Mulți ascultă cu plăcere la acel mai înțelept
când învață cum să aibă un folos
mai mult și drept,
numai că puțini urmează buna-nvățătură când
este de-a căuta folosul sufletesc în primul rând.
Strofă 57
Sfatul de la cei prea tineri e ca soarele-n Gerar:
are poate strălucire, dar căldură foarte rar.
Strofă 58
Și un sfert de vorbă-ascultă omul cel ce are minte,
dar la cel ce nu ia seamă n-ajung sute de cuvinte.
Strofă 59
Cine nu-i dă ascultare
mamei bune, când o are,
o să deie suspinând,
mamei vitrege-n curând.