Și dacă-n noaptea asta s-ar auzi strigarea,
Noi suntem oare gata în ochi să Îl privim... ?
Când ceru-l va străpunge triumfător chemarea,
Ne-om ridica în slavă pe Miel să-L întâlnim... ?

Sau ne-ar opri-nălțarea un lanț care ne leagă
De-aici, care ne-ar frânge aripa-n zbor spre cer...
Și-am regreta amarnic o veșnicie-ntreagă,
Cu lacrima nestinsă, cu sufletul stingher... ?

Și dacă-n noaptea asta Hristos se-ntoarce-n slavă,
Uleiul nostru arde pe Mire să-L primim... ?
Ni-i spicul copt, cu roadă, sau suntem numai pleavă... ? -
Să nu ne pierdem cerul, azi să ne pocăim!


O, dacă-n noaptea asta Te-ntorci pentru Mireasă,
Ajută-mă, Isuse, Te rog, să fiu din ea...
C-aici sunt multe lacrimi, și vreau s-ajung Acasă...
Unde-o să fie Sfântă Biserică a Ta... !

Amin.