Mergând prin ape învolburate
Prin întunericul ce nicăieri nu mă ducea
Eu Te-am găsit cât m-ai căutat
Și m-am atins Isus de haina Ta

Și o putere parcă m-a străpuns
Ca o lumină m-a înconjurat
Și am văzut cărarea Ta Isus
Care m-a scos din lumea de păcat

Nu am știut că în haina Ta umilă
Putere voi găsi, să mă ridic
Și n-am știut că în puterea mea
Sunt doar un fir de praf... atât de mic

Nu am știut că zi de zi
Se scurge apa și adun păcat
Decât atunci când Tu cu mâna Ta
Din praful lumii greu, m-ai ridicat

Mi-ai spus atunci, și orișicui o spun
Cu glas de colopoțel de argint
"-Dar îndrăznește fiica Mea
Credința ta te-a mântuit"

Eu Te-am crezut, și cred că în veșnicie
Mereu cu mine Doamne Tu vei fi
Că nu degeaba harul și iubirea Ta
Le-ai așternut, și-așterni în fiecare zi

Că nu-i mai mare și mai minunată
Decât lucrarea ce-ai făcut
Și ce mă duce-ntodeauna la minunea
Când mare roșie în două ai despărțit

M-ai despărțit Isuse și pe mine
De întunericul pătrunzător
Și m-ai mutat în locul cu lumină
În cerul Tău de Domn Mântuitor

M-ai despărțit de vorbe grele
Și de blestem ce gura îmi umplea
Și-ai pus o rugăciune de iubire
Și zi de zi să cânt cântarea Ta

M-ai despărțit de acela care
De multă vreme m-a condus spre rău
Și ai pus în mine gândul veșniciei
Și că într-o zi am să văd chipul Tău. Amin!