Ia aminte, tu române,
Ce cu fratele tău te cerți,
Crezând că așa e bine,
Pentru o bucată de pâine,
Ce îți e aruncă de cei
Ce azi dau legii.

Legii care te subjugă
Și lanț la mână îți pun,
Să nu poți ajuta pe cel nevoiaș,
Să mergi la văduvă și orfan,
Să faci un bine la fratele tău
Ce azi plânge în rugăciune,
Cerând la Dumnezeu să mântuie acest popor,

Care de Dumnezeu a uitat
Și este idolatr,
Pupând oase și moaște
La fiecare pas.
Datină învață din bătrâni,
Chiar și preoților li se-nchină,
Care pe Dumnezeu nu-L au,
Purtând haine țesute în fir de bogat
Și mergând în mașini scumpe.

Ia aminte, tu române,
Și pe genunchi aplecați
Cere în rugăciune
Pacea peste această glie,
Unde strămoșii tăi au luptat
Ca tu libertate să ai,
Nu aplecat în fața partidelor
Ce te aspresc prin legi,
Pentru a lor plăceri.

Ia aminte, tu române,
Și rupe lanțul ce strâns e legat,
Căci din bucata ta de pâine
Ei, cu legi, o să-ți ia,
Pentru a lor burți pline,
Ce le etalează cu mândrie
La fiecare apariție.