Ce-i omul ca să te gândești la el
Și fiul omului să-l bagi în seamă
E-un fir de iarbă mititel
Un abur și un vânticel
Și-n nor de praf ce se destramă

E-o floare pe-o slabă tulpină
O trestie ce-i clătinată-n vânt
E doar o mână de țărână
Un bulgăraș micuț de tină...
Omul e-o umbră pe pământ

Și totuși l-ai încununat cu cinste
Și slavă-aicea ca să stăpânească
Lucrarea Ta măreț Părinte
A mâinilor Tale Preasfinte,
Și i-ai dat minte ca sa Te slujească

Ce-i omul ca sa-l prețuiești Stăpâne
Și să-i pui totul la picioare
Să-i dai mereu belșug de pâine
Aer și ape cristaline
Și-atâta sfântă binecuvântare?

Ce bun ești Tu iubitul nostru Tată
Și câtă dragoste-Ți reverși spre noi
Ce mare-onoare ne-a fost dată
Și ce viață minunată
Și cât ne porți de grijă în nevoi

Îți mulțumim că ne-ai dat Harul
Să îți purtăm o Doamne chipul Tău
Îți mulțumim că Tu ai fost olarul
Și Meșterul ce-avea dreptarul
Când ne-ai creiat, Mărite Dumnezeu.