Ce frumoasă ești iubito,
Ca și roua cea din zori,
Ca grădina înflorită,
Ce-i sub ploaia cea din nori.

Dezmierdată ești mireaso,
Cerul guri-l ai mieros,
Buzele ca și carmâzul,
Gatul ca un brad frumos.

Ești ca iapa înhămată,
Cu obraji îmbujorați,
Ochii negri ca tăciunea,
Sunt de dragoste-alintați.

Tu iubito... ești ca neaua,
Ce-i căzută pe-un pământ,
Ca un foc aprins de tine,
Se hrănește savurând.

Ca o flacără ce arde,
Ți-e privirea ce-o înalți,
Zborul tău e spre iubire,
Norii albi când îi încalți.

Ce frumoasă ești iubito,
Cu zburdalnicul tău gând,
Despletită... . și-a ta pleată,
Fluturată e de vânt.

Ai mireasma ta plăcută,
Ca o miere-i buza ta,
Un izvor îți este gura,
Ce răcoare poate da.

Cu picior de căprioară,
Tu alergi peste câmpii,
Spre Iubitul ce te-așeaptă,
Chiar în zori de veșnicii.

Ochii Lui ca porumbeii,
Doar spre tine ei privesc,
Doar cu mâinile întinse,
Te așteaptă-n loc ceresc.

Trupul Lui e-un chip de fildeș,
Ce-i cu pietre învelit,
De safir... cele mai scumpe,
Este trupul lustruit.

Să-l iubești numai fierbinte,
Doar de dor să te topești,
De-al cuprinde... tu iubito,
Pe-Mparatul ce-l iubești.

Te așteaptă sa-ți sărute,
Inima aprinsă-n dor,
Ca să stingă focul care,
Azi îți dă avânt în zbor.
Amin