1. O, ce frumoasă ești Iubito,
Biserică, Mireasa Mea,
ce minunate sunt acele
podoabe ce te fac aşa.

R1: O, ce frumoasă ţi-e Credinţa,
primită-n cugetul smerit,
curată, sinceră, adâncă,
statornică pân-la sfârșit.

2. Ce minunată ţi-e Nădejdea,
ce nu te-a clătinat nicicând,
în orişice-ncercări aceeaşi
tărie şi-ndrăzneală-având...

R2: Ce îngerească ţi-e Iubirea
ce lângă Mine te-a ținut,
în dulce, negrăit de dulcea
unire de la început.

3. Ce sfinţită-ţi este Curăţia,
din dulcii, limpezi ochii tăi
ce nicicând n-au privit pe nimeni,
căzuţi, dispreţuiți și răi.

R3: Ce mișcătoare-i Umilinţa
asemeni crinului rănit,
ce-şi dăruie mai mult mireasma
cu cât e și mai mult zdrobit...

4. Ce îndelungă ți-e Răbdarea,
ce te-a-nvățat să taci şi blând
să ierţi, să suferi liniştită
şi să nădăjduieşti crezând.

R4: Ce sfântă, ce duioasă-i Mila,
ce te-a plecat spre cel lovit,
să mângâi, să ajuţi, să dărui,
nemustrător, tăcut, simţit...

5. Ce mişcătoare ţi-e Iertarea
ce-mbrăţişează pe vrăjmaş,
numindu-l frate și făcându-l
aceleiași iubiri părtaș.

R5: Ce minunat împodobită
e-n totul tot făptura ta.
O, ce frumoasă... ce frumoasă
ești tu pe veci, Mireasa Mea!

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 291
Text: Traian Dorz