Te-am cautat sub lună,
Te-am căutat sub stele,
Te-am căutat în soare,
Să dai ființei mele,
Un strop de apă vie,
Căci mort eram... dar Tu,
Tu mi-ai ieșit în față,
Și n-ai spus Doamne... nu.

Te-am căutat sub norii,
Din vremea cea pustie,
Ce-acopereau ființa-mi,
Sorbind a ei tărie,
Puterea Ta sub noapte,
Lumină mi-a adus,
Căci n-ai spus nu... Isuse,
Când eu eram răpus.

Te-am căutat în neguri,
De vremi rătăcitoare,
Și te-am găsit la umbra,
Ce-o dă doar o răcoare,
Mi-ai dat din apa vieții,
Doar Tu m-ai înviat,
N-ai spus Tu nu... vre-o dată,
Când Doamne... te-am strigat.

Eu te-am strigat... și iată,
Din vale am ieșit,
Ca să cunosc iubirea,
Ce moarte-a biruit,
Din lanțurile grele,
M-ai scos căci nu ai spus,
Un nu... când eu privirea,
Am ridicat în sus.

N-ai spus un nu... când Doamne,
Adesea te-am chemat,
Când eu printre suspine,
Pe Tine te-am strigat,
Ai coborât îndată,
Tu nu ai zăbovit,
Am auzit cum cerul,
Un da... el a rostit.

Am auzit cum viață,
Spuneai în dreptul meu,
Am auzit o voce,
Mi-a spus... tu ești al Meu,
Acel care vorbise,
Erai Isuse Tu,
Eu strigat de sub ceruri,
Când Doamne... n-ai spus... nu.

Ce aș putea eu oare,
Aici să îmi doresc,
Când tot ce am... e-n ceruri,
Spre-acasă mă grăbesc,
Mi-ai devenit Părinte,
Orfan nu m-ai lăsat,
Când toți mă părăsiră,
Tu Doamne m-ai aflat.

Și nu ai spus vre-o dată,
Un nu... când te-am dorit,
Tu dorul dar și setea,
Mereu mi-ai potolit,
Și mi-ai hrănit ființa,
Cu dragostea de sus,
Când eu flămând de Tine,
Te căutam Isus.

Te am întotdeauna,
Mereu te voi avea,
Căci am dorința vie,
S-ajung în slava Ta,
Mai spune da Isuse,
Când strig dup-ajutor,
Căci Doamne-a mea dorință-i,
Să urc... nu să cobor.

Sâ urc spre nemurirea,
Ce Tu mi-ai dăruit,
Când n-ai spus nu... în ceruri,
Să vii să fii jertfit,
Când te-ai lăsat pe cruce,
Să fii crucificat,
Când pentru mine sânge,
Vărsai nevinovat.
Amin