Bătut ai fost fără de milă,
Cu spini când te-au încoronat,
Te-au palmuit, ți-au dat o haină,
De purpură... te-au condamnat.

Ai fost împins la răstignire,
Căci n-au crezut cine erai,
Când se spălau de orice vină,
Dar Tu tăcut te supuneai.

Ți-ai dus și crucea în tăcere,
Când de pe margini te scuipau,
Lovit cu trestia Isuse,
Ai fost de cei ce te urau.

Bătut de bice pân-la sânge,
Tu ai răbdat mereu iubind,
Te-au răstignit și-a Tale haine,
Le-au împărțit Doamne zâmbind.

Cu sânge sfânt udai pământul,
Să spele orișice păcat,
O suferinț-atât de mare,
Doar pentru noi ai îndurat.

Ți-au fost și mâinile strapunse,
Câtă durere... ce cumplit,
Să lași un cer în urmă... slava,
Să fii pe cruce răstignit.

Nadejde vie-ai pus în inimi,
Ce azi te-asteaptă ne-ncetat,
Când de pe margini Tu Isuse,
Ai fost batjocorit... scuipat.

Un răsărit aprins de soare,
Care nu poate asfinți,
Ne-ai dat ca el să fie ținta,
Urmașilor Tăi zi de zi.

Și astăzi lupți ca omenirea,
Să vadă bunătatea Ta,
Să vadă dragostea fierbinte,
Care dorește-a o salva.

Și astăzi ești lovit cu pietre,
Și astăzi ești batjocorit,
Și astăzi Tu ești pus pe cruce,
Ești Doamne iarăși răstignit.

Mai iartă-ne încă odată,
Căința-n noi să o trezești,
Pe urma Ta s-avem noi viața,
Ca să iubim cum ne iubești.

Să fim o candelă aprinsă,
Cum Tu pe Golgota erai,
Răbdând o mare suferință,
Când moartea Doamne biruiai.
Amin