Doar Tu-ai rămas iubire,
Cu mine-n clipe grele,
Doar Tu o fericire,
I-ai dat ființei mele,
Când iarăși întristarea,
La ușă ea bătea,
S-aducă-ngrijorarea,
Pe cale-n fața mea.

Doar Tu sub nori de ploaie,
Mă-mbraci cu duioșie,
Să-mi fie doar vioaie,
Ființa-mi prin pustie,
Mi-e scut a Ta iubire,
Săgetile când vin,
Doar Tu-mi ești fericire,
Când eu adânc suspin.

Doar Tu-mi ești zori de ziuă,
Din orice dimineață,
Doar Tu-mi ești bucuria,
Pe-nlăcrimata față,
Doar Tu îmi ești izvorul,
Ce este nesecat,
De moartea nemiloasă,
Isuse m-ai salvat.

Doar Tu rămâi cu mine,
În miezul cel de noapte,
Doar Tu alungi întruna,
Și umbra cea din șoapte,
Doar Tu îmi ești lumina,
Ce stă în fața mea,
Doar Tu îmi ești izvorul,
Ce viață-mi poate da.

Ești steaua ce-mi vorbește,
Când iar singurătatea,
Își caută în noapte,
În gândul meu dreptatea,
Ești roua dimineții,
Când arșița de soare,
Adap-a mea ființă,
Din viața din izvoare.

Doar Tu îmi ești dorința,
Ce parcă nu sfârșește,
Un foc în piept îmi arde,
De dor el mă topește,
De dragoste fierbinte,
Cuprins eu sunt mereu,
Căci Tu îmi ești iubire,
Iubite Dumnezeu.
Amin