Pe un deal
autor. Diana G. U

Pe un deal se auziră,
în ascuns suspine vii,
căci murea un Domn al slavei,
ce venea din veșnicii.

Cu suspine negrăite,
sângele i se scurgea,
ca un râu ce spală pietre,
de păcate ne spăla.

Toamna cu a ei culoare,
viața nu-i însenina,
însă-n inimă iubirea,
pentru noi El o purta.

Să nu fim răpuși de moarte,
în adânc de ea răpiți,
a venit să nu fim singuri,
de-a Sa jertfă ocrotiți.

Se-auzeau cum pe pământul,
cel uscat încet cădeau,
stropi fierbinți ce mântuire,
tuturora ne-aduceau.

Cu sudoare urca dealul,
doar fierbinte ne iubea,
rănile de bici făcute,
ne învață a tăcea.

Ne învață umilința,
patu-n care s-a născut,
ne învață și iubirea,
căci El ne-a iubit doar mult.

Ea nu poate niciodată,
un sfârșit aici avea,
dragostea Sa minunată,
ce pe cruce se vedea.

Buzele-i mereu uscate,
mijloceau pentru păgâni,
ce credeau ca peste toate,
numai ei pot fi stăpâni.

N-a privit la suferință,
și povara cea mai grea,
a privit spre omenirea,
pentru care El murea
Amin