Să nu privești la om vre-o dată
autor. Diana G. U

Să nu privești la om vre-o dată
El negreșit te va răni
Privește numai către ceruri,
Spre Cel ce poate mântui.

Să nu asculți de gura lumii,
E graiul ei cel otrăvit,
Ascultă glasul ce odată,
Pe cruce el a mijlocit.

Să nu privești spre piatră care,
E aruncată de mulțimi,
Căci scutul tău e-n toate Domnul,
Acel ce stă-ntre heruvimi.

El leagă rănile ascunse,
Durerile ce tu le ai,
El dă speranță celor care,
Se-ndreapt-aici spre-un veșnic Rai.

Să nu privești spre greul care,
Te-apleac-aici adeseori,
Înalță-ți glasul către Domnul,
El va desparte greii nori.

El va opri marea furtună,
El apele va despărți,
S-ajungi la malul suferinței,
Atunci când El va reveni

Să nu privești spre deznădejde,
Mai e puțin... mai lupt-acum,
Se văd azi zorii veșniciei,
Ei sunt la capătul de drum.

Se-aude-o trâmbiță ce sună,
Ascultă doar strigarea Sa,
Sa nu privești adâncul mării,
Isus prezent e-n barca ta.

Să nu privești spre rostul lumii,
El este-un rost fără folos,
Valoarea veșnică e numai,
Sub harul viu... a lui Hristos.

Sub el rămâi în orice vreme,
Spre cer privind oriunde-ai fi,
Să nu privești' napoi o clipă,
Vine Isus... te va răpi.
Amin