Când ești căzut în durerea cea mare
autor. Diana G. U

Când ești căzut în durerea cea mare,
Când parcă și focul de dor el s-a stins,
Când nu ai putere s-alungi gânduri... șoapte,
Privește spre-Acela ce moarte-a învins.

Când ești zdrobit de furia ce-aruncă,
Din apele tulburi doar lacrimi ce dor,
Când treci prin pustiul ce-i plin de orbire,
Privește lumina ce este-un izvor.

Când ești lovit de săgeți arzătoare,
Când noaptea e lungă și drumul prea greu,
Când ești apăsat de a vieții mânie,
Să nu uiți că viața e doar Dumnezeu.

Când ești răpus de-ncercarea ce vine,
Ce-i fără de milă, tu nu te opri,
Să ai alergarea mereu doar grăbită,
Spre ziua în care El va reveni.

Cand ești bătut de-adieri mânioase,
Din vânturi de teamă ce-s azi pe pământ,
Să stai alipit doar de harul ce poate,
Să-ți ia tulburarea ce vine în gând.

Când ești o țintă a Celui ce strigă,
Din drumul spre viață să vii înapoi,
Încrede-te-n Domnul în clipele grele,
Când iarăși se-arată nori grei de nevoi.
Amin