Se-aude-un vai azi pe pământ, și-un strigăt ce răsună,
La poala crucii lui Hristos, pe mulți El îi adună.

Se-aud cum plâng acei treziți, de ciume și războaie,
Cu inimile se întorc, din lume... din gunoaie.

Se-aud azi strigăte și cânt, spre ceruri înălțate,
Sunt cei care de Dumnezeu, au stat ei mai departe.

Se-ntorc și fiii rătăciți, dintr-o deșertăciune,
Au înțeles... acasă-i sus... acasă nu-i în lume.

O vale-i astăzi pe pământ, cu bocete și jale,
Se-aude-n ea un glas ceresc, ce face o chemare.

Mai cheamă suflete-napoi, la viață... mântuire,
Această vale pe pământ, este a Lui iubire.

E dragostea pentru acei, aleși pentru vecie,
Să nu se piardă El ar vrea, chiar dacă cad o mie.

El pentru ei a pregătit, un loc... o moștenire,
El este Țara celor vii, domnită de iubire.

Se-aude-un plâns ce-i de copii, un strigăt se aude,
Și muții strigă, e-auzit. . și de urechi ce-s surde.

E glasul Domnului ce azi, El cere lepădare,
Căci în curând... foarte-ncurând, pe-un nor El va apare.
Amin