Când privesc la Tine Doamne
autor. Diana (G. U)

Când privesc la Tine Doamne,
Văd cât sunt de păcătos,
Văd iubirea pe o cruce,
Când mureai Tu glorios.

Văd și mila ce pe mine,
De la moarte m-a salvat,
Văd Isuse bunătatea,
Care nu s-a terminat.

Când privesc spre bolt-albastră,
Măreția Ta o văd,
Ce m-a-ntors de pe o cale,
Ce sfârșea ea în prăpăd.

Văd un car de biruință,
Tu în el mă porți mereu,
Nu lași nici-o clipă Doamne,
Ca să duc eu ce e greu.

Văd o urmă-nsângerată,
Pentru mine ce-ai lăsat,
Când te-au biciuit păgânii,
Sângele când ai vărsat.

Ca să am eu mântuire,
Bucurii cerești mereu,
Ca sa port astăzi un nume,
Nume... fiu de Dumnezeu.

Când privesc a mea trăire,
Îmi aplec înspre pământ,
Domnul meu... a mea privire,
Și la cruce jos doar plâng.

Vina este mult prea mare,
Eu sunt cel care te-am pus,
Pe o cruce-ndurerată,
Cuiele când te-au străpuns.

Eu sunt cel care pe spate,
Te-am lovit neîncetat,
Eu sunt cel ce de pe margini,
Te-am batjocorit... scuipat.

Eu ți-am pus o cruce-n spate,
Eu Isus te-am răstignit,
Te-am împins tot eu la moarte,
Pentru mine ai murit.

Pentru mine-ai dus povara,
Care nu a fost a Ta,
Pentru mine spinii fruntea,
Domnul meu ți-o strapungea.

Astăzi când privesc calvarul,
E puțin să-ți mulțumesc,
E puțin să-ți spun Eu Ție,
Cât de mult Eu te iubesc.

Iartă-mi vina și păcatul,
Care l-am pricinuit,
Iartă-mă căci vreau iertare,
Ca să simt Domn prea iubit.

Iartă-mă... aș vrea la cruce,
Ca să stau pana Tu vii,
Să mă duci unde ești astăzi,
După nori... în veșnicii.

Unde nu e suferință,
Nici durere nici necaz,
Unde lacrimile-amare,
Nu vor curge pe obraz.

Vreau s-ajung în răsăritul
Ce nu are un apus,
Unde nu-i amărăciune,
Și eu știu... este doar sus.

Este-n Țara cea promisă,
Unde ești Tu Împărat,
Unde îngerii îți cântă,
Sfinții care te-au urmat.

Vreau și eu cu ei la masă,
Veșnic ca să odihnesc,
Iartă-mi vina... căci iertare,
Doar la Tine eu găsesc.
Amin