Secătuit de simțuri, de zile și dorințe
Sunt asuprit de ostașii unui rege rău
Mă-mpiedic, cad lovind pământul
Dar iarăși mă ridic ca să lucrez din nou

Sătul de vorbe goale... pedepse fără cuget...
Și ură revărsată pe prinșii de război
Îndatoriri și lanțuri mă trag tot înainte
Cuprins în cursa vieții, nu pot să dau 'napoi

Deși-s rănit în duh și nu-mi mai simt rărunchii
Iar conștiința mi-o aud din ce în ce mai greu...
Eu tot alerg s-adun un braț de paie toată ziua
Nu mă încumet să mai strig spre Dumnezeu...

Cântarea mea de laudă e moartă...
În jurul meu copiii sunt loviți...
S-a stins o ultimă scânteie pe altare
Nici urmă de profeți sau sfinți...

Mă-ntreb ce fac aici. De ce mai am în mână lutul?
De ce-l frământ așa de parcă nu aș ști
Oricât de bine îmi iese cărămida
Ea nu va moșteni cu mine-n veșnicii

De ce n-am părăsit de tot Egiptul?
Când cu iubire am fost chemat...
Mi-a fost așa de frică de pustie
De valul mării când s-a ridicat...

Ah, m-am temut că-mi va fi sete...
Și n-am crezut că-n stâncă poate fi izvor
Și mi-a fost teamă în ceea ce privește trupul
N-am înțeles că-n suflet stau ascunse rănile ce dor...
***
Aștept să te desprinzi de toate acestea
Ce îți consumă ființa în fiecare zi
Aștept să lași în urmă cărămida
Părtaș lui Faraon să nu mai fii...

Eu ți-am promis o nouă cale
O țară ce sfârșește-n veșnicii
Cu noi trăiri mult prea înalte
Pe care nu le poți închipui

Nu vezi cum mâna Mea prin mare lumii drum îți face?
Nu te uita la valul ce s-a ridicat
El doar s-a dat din calea ta într-o parte
Să calci cu-ncredere, ca pe uscat

Nu asculta de vuietul de valuri
Nu pot să le opresc Eu Cel ce le-am creat?
Tu doar înaintează înspre țară
Căci inima de ceruri ți-am legat

Nu te uita 'napoi la hrana pieritoare
Îți poruncesc să nu mai stai o clipă în Egipt
Să-l părăsești chiar dacă-i secetă-n pustie
Promisiunea mea e gata de-mplinit...

Ți-am pus în suflet un izvor de viață
Să nu te-adapi din apele de jos
Ți-am dat deja de-acum împărăția
În tin' va locui de-acum Hristos

De azi ești fiu, ți-am ridicat sclavia
Povara am purtat în locul tău
Doar prin credință vei primi neprihănirea
Dar s-o păstrezi, s-o prețuiești să n-ajungi rob din nou...
***
Ce mare har să pot primi pe Domnul
După ce-am fost o slugă în Egipt
Te-am renegat și n-am crezut că visul
Salvării mele fost-a împlinit...

Mult înainte de a fi lumea
El ne-a ales dar noi am refuzat mereu
Ce mare-i dragostea, mila, răbdarea
Cu care ne așteaptă Dumnezeu...