Mi-e dor de starea de copil
Mi-e dor de inocență
De eul meu tăcut umil
Și pacea-n abundență

Mi-e dor să Te mai pot vedea
Pe Tine în fiecare floare
Mie dor de adierea Ta
Ca vântul din pridvoare

Mi-e dor să mai privesc spre cer
Să simt în mine aripi
Și să mă înalț spre nicăieri
Să mă ridic spre soare

Mi-e dor să mai vorbesc cu Tin'
În capăt de grădină
Când Te simțiam în preajma mea
Și mă luai de mână

Mi-e dor s-alerg peste câmpii
Cu flori de primăvară
Să-ți spun de vise ce le știi
Să n-am nici o povară

Mi-e dor să calc în praful străzii
Fără să simt vre-un ghimpe
Să le las toate-n grija Ta
Ca unui bun părinte

Mi-e dor de lucuri ce-au trecut
Și nu au să mai vie
Eu voi trăi c-un dor tăcut
Visând la veșnicie

Acolo sigur n-oi mai ști
Ce aici mi-a fost povoară
Acolo nu mă va durea
Ce-aici de-o vreme doare...

E inocența de copil
Ce se ascundea în mine
Păcatul a stricat subtil
Fragila fericire...