Nu te clătina în vale
autor. Diana (G. U)

Nu te clătina în vale, nu te clătina în vânt,
Nu te clătina creștine-n vremea grea de pe pământ,
Chiar de-i un-anevoioasă, crede că doar că Dumnezeu,
Poate cu a Sa putere, să alunge tot ce-i rău.

Nu îți apleca privirea, când pe ceruri norii grei,
Scutură cu foc căci norii, sunt că gura celor răi,
Însă orice gură poate, fi închisă de Isus,
Doar încrede-te în Domnul, și privește doar în sus.

Nu te tulbura chiar marea, valuri de ar ridică,
Cel ce poate să o sece, este El de partea ta,
Spre liman înaintează, Tu mereu ești așteptat,
De Stăpânul celor care, cred în El neîncetat.

Nu te clătina sub vânturi, ce asupra ta se-abat,
Lasă-te de Cel din ceruri, întărit... îmbărbătat,
Și privește după stele, așezate care sunt,
De o mână ce odat-a fost străpunsă pe pământ.

Nu cădea în deznădejde, soarele e la apus,
Este-aproape re-ntâlnirea, cu-Mparatul sfânt Isus,
De credință plin întruna, fii pe drumul ce-a deschis,
Jertfa cea de El adusă, drumul e spre Paradis.
Amin