Pentru dragostea-ți Isuse, ce-aș putea să-ți dăruiesc,
Pentru jertfa ce-ai adus-o, ce să-ți dau eu Domn ceresc,
Căci a Tale suferințe, pentru mine-au fost cândva,
Ce-aș putea eu oare face, ce-aș putea eu Ție-a-ți da.

Pentru rănile pe cruce, care Tu le-ai îndurat,
Pentru-a Ta tăcere care, ce atunci s-a arătat,
Pentru bicele ce-odată, fără milă te loveau,
Ce-aș putea eu oare Doamne, pe pământ ca să îți dau.

Căci sunt toate ale Tale, toate Tu doar le-ai creat,
Chiar și picurii de ploaie, în pustie care cad,
Chiar și norii ce-aduc umbră, arșița când este grea,
Oare pentru-aceste toate, ce pot Ție eu a-ți da.

Pentru darurile Tale, dar și bunătatea Ta,
Să îți dau eu Ție Doamne-n a mea viață ce-aș putea? ,
Pentru-acea putere care Tu îmi dai când obosesc,
Pot să-ți dau două cuvinte, sunt alese... te iubesc.

Tu mi-ai dat întreg pământul, ceru-ntreg Tu mi l-ai dat,
Sunt aici dar și în ceruri, Doamne eu cel mai bogat,
Să te răsplătesc vre-o dată, cu nimic nu aș putea,
Nici iubirea mea întreagă, nu-i deajuns... e mică ea.
Amin