Nu tăia din greul crucii,
Fără cruce pe pământ,
Vei avea în față moartea,
Ca și frunza cea din vânt.

Nici pe margine o clipă,
Să n-o lași... ca să nu fii,
Rătăcit pribeag în lume,
Prin aprinsele pustii.

Nu cârti în strâmtorare,
Ca din ea să poți ieși,
Domnu-ți v-arăta ieșirea,
Dacă tu nu vei cârti.

Gura plină să îți fie,
Doar de laudă mereu,
Să ai parte-n strâmtorare,
De ce are Dumnezeu.

Nu te-abate de la calea,
Plină ce-i de suferinți,
Este singura ce duce,
Lângă cei care sunt sfinți.

Este plină ea de lacrimi,
Care te vor ferici,
De rămâi pe ea întruna,
Până când se va sfârși.

Fii creștinul prin credință,
Ce pășește el mereu,
Fără murmurul ce-i place,
Numai celui ce e rău.

Mulțumirea să îți fie,
Rugăciune zi de zi,
Mulțumind... El mântuire,
Îți va da când va veni.

Fii ca firul cel de iarbă,
Răbdător în orice vremi,
Și oricare-ar fi venită,
Tu de ea să nu te temi.

Să privești doar înainte,
Ca să poți înainta,
Și să crezi că totdeauna,
Domnul e de partea ta.
Amin