Te-am cunoscut în clipe grele,
Când eu pe cale șchiop eram,
Tu mi-ai ieșit atunci în cale,
Ca să mă scoți din neagra vale,
Ca să zâmbesc când eu de jale,
Ca să mă plâng... plângând cântam.

Te-am cunoscut în suferință,
Când clipa grea mă apăsa,
Tu mi-ai ieșit atunci' nainte,
S-aud a Tale dulci cuvinte,
Ce-s mângâieri din locuri sfinte,
Și pline de puterea Ta.

Te-am întâlnit sub grea povară,
Când mâna Ta o ridica,
Să pot urca pe urma care,
Am întâlnit doar îndurare,
Durerea cand era doar mare,
Dar eu urcam... pe urma Ta.

Te-am cunoscut când noaptea iară,
În fața mea ea răsărea,
Tu mi-ai adus a Ta lumină,
Să-mi fie noaptea zi senină,
De bunătatea Ta doar plină,
Să pot ieși ușor din ea.

Eu te-am zărit sub ploaia rece,
Din norii grei ce-au apărut
Sub ei am star doar lângă mine,
Căci și la greu dar și la bine,
Eu te-am văzut numai pe Tine,
Ființei mele-i ești un scut.

Te-am cunoscut când încercarea,
Un așternut ea îmi era,
M-ai ridicat cu-a Ta iubire,
Să fiu doar plin de fericire,
Nădăjduind în mântuire,
Când mâna Ta mă mângâia.
Amin