Cine crede în cuvântul, care Domnul l-a lăsat,
Cine își îndreaptă pasul, la sfârșit va fi-nălțat.

Cine-ntoate se smerește, pe un drum atât de greu,
El va fi purtat pe brațul, veșnicului Dumnezeu.

Cine strigă-n încercare, va primi în ajutor,
Cine va striga din vale, va primi avânt în zbor.

Cine către cer privirea, zi de zi va ridica,
Va cunoaște-acea putere, care îl va mângâia.

Cine nu are odihnă, el o va putea primi,
Dacă jos la poala crucii, el mereu se va smeri.

Căci smerenia-i plăcută, Celui care îi va da,
O odihnă nesfârșită, în Împărăția Sa.

Cine inima-și deschide, va simți fiorul sfânt,
Altul nu poate să fie, pe acest umil pământ.

De pe înălțimi coboară, inimile-a-nfășura,
Căci o inimă curată, este după voia Sa.

Cine haina-și pregătește, o mireasă poate fi,
Mirele când va apare, în cea mai măreață zi.

Va fi dus la ape care, niciodat nu vor seca,
Sub un cer fără de norii, doritori a tulbura.
Amin