Doamne către Tine strig,
Stânca mea... Eroul meu,
Nu ești surd la glasul care,
Eu îl strig când mi-este greu,
Nu mă lași ca eu în groapă,
Domnul meu ca să cobor,
Știi dorința mea cea mare,
Îmi dai aripi ca să zbor.

Spre locașul Tău Isuse,
Mâinile-mi ridic căci vreau,
Să-mi asculți tu rugaciunea,
Înaintea Ta când stau,
Nu mă lua cu cei ce Doamne,
Sunt cei răi de pe pământ,
Plini de răutate... ură,
Dar vorbesc de-al Tău cuvânt.

Ești tăria mea și scutul,
Ești izbăvitorul meu,
Inima în Tin' se-ncrede,
Preaiubite Dumnezeu,
Tu ești Doamne mântuirea,
Celor care te doresc,
Ei sunt chiar moștenitorii,
Locului de sus... ceresc.

Ți-e doar ți se cuvine,
Lauda căci ai făcut,
Ca să aibă suferința,
Un sfârșit și un trecut,
Glasul Tău este puternic,
Tie toate ți se-nchin,
Tu ai întocmit pământul,
Rege ești în loc divin.

Ești pe ape Salvatorul,
Ești sub lacrimi iubitor,
Mâna Ta este-ajutorul,
Când eu cer un ajutor,
De nimic nu mă voi teme,
Ești cu mine Tu mereu,
Căci ales am fost de Tine,
Ca să fiu și eu al Tău.

Când te strig privești spre mine,
Simt privirea Ta de sus,
Ma conduce-n orice vreme,
Spre al vieții viu apus,
Tu mă ții de mână Doamne,
Nu pot a mă sătura,
Căci mi-ai dăruit Tu viața,
Din Împărăția Ta.
Amin