De sunt căzut ades pe cale,
Prin harul Tău cel minunat,
Prin jertfa sfântă ce-ai adus-o,
Eu Domne mă ridic îndat.

Îmi dai puteri de stau pe margini,
De-adânc de văi ce-au obosit,
A mea ființă ce prin Tine,
Poți s-o ridici în timp cumplit.

De vântul suflă... bate tare,
De sunt sub el eu clătinat,
De poala Ta mă țin Isuse,
De vânt să nu fiu spulberat.

Tăria Ta mă întărește,
Sunt ridicat de brațul Tău,
Sunt copleșit de-a Ta iubire,
Iubire veșnic Dumnezeu.

De sunt lovit de multe valuri,
De urlă marea din adânc,
În inimă numai pe Tine,
Te am și Ție doar îți cânt.

Căci plin eu sunt de bucurie,
A mântuirii Tu mi-ai dat,
Să pot să țin a mea privire,
Spre cerul Tău îmbelșugat.

Iar dacă munții se înalță,
În fața mea... nu voi opri,
Căci am un dor... el este mare,
Pe Tine Doamne-a te-ntâlni.

Eu peste ei zbor totdeauna,
Pe aripile de iubiri,
Spre Țara dincolo de stele,
Să mă hrănesc cu fericiri.
Amin