Să ai credința mereu vie,
De-o vei avea vei birui,
Doar prin credință prin pustie,
Tu vei putea mereu păși.

Nu va putea să te zdrobească,
Al mării val dacă mereu,
Tu vei privi doar prin credință,
Spre mal la bunul Dumnezeu.

Să ai nădejde căci nădejdea,
Te va-ntări când lupta-i grea,
Sa cazi pe drum tu niciodată,
Nădăjduind nu vei putea.

A ta privire spre-adăpostul,
Ce este doar la Dumnezeu,
S-o ai dar plin de-acea nădejde,
Că va sfârși și timpul greu.

Să ai speranța că pustiul,
Își are-un capăt și-un apus,
Și prin pustiu să nu te clatini,
Prin el cu tine e Isus.

Izvor de ape cristaline,
Sub arșiță este mereu,
Căci și-n pustiu El este Domnul,
Și în pustiu e Dumnezeu.
Amin