Se va sfârși călătoria,
Se va sfârși acest amar,
Puterea cerului îndată,
Va spulbera orice hotar.

Va dispărea văzduhul care,
Atâtea suflete-a zdrobit,
Se va sfârși necazul mare,
Ce prin prooroci a fost vestit.

Se va sfârși și suferința,
Ce-atâtea suflete-a-ntristat,
Se va deschide ceru-ndată,
Pentru acei ce au răbdat.

Ce mare va fi bucuria,
Căci fără margini este ea,
În Țara dincolo de stele,
Unde nu se va termina.

Se va sfârși și alergarea,
A celor azi ce-s obosiți,
Pe aripa iubirii Sale,
La ceruri ei vor fi răpiți.

Acolo unde apăsarea,
O clipă ea nu poate fi,
Căci cerul este bucuria,
Acelor ce vor birui.

Vor fi încoronați de Domnul,
Cu El la masă ei vor sta,
Cu îngerii în cor în ceruri,
Doar Lui mereu îi vor cânta.

Căci după nori nu sunt nici lacrimi,
Doar zâmbete mereu vor fi,
Nu va fi nimenea în ceruri,
Ca să mai poată suferi.

Se va sfârși călătoria,
Și lupta ei ce este grea,
Și plânsul de suspin și jale,
În urmă el va rămânea.

Pe străzile ce-s aurite,
O veșnicie vor păși,
Acei ce azi privesc spre ceruri,
Ce lupt-aici ei zi de zi.
Amin