De ce privești la greul tău,
Și nu privești la Dumnezeu,
De ce privești înspre pământ,
De sus când strigă glasul sfânt.
//De ce oprești în suferinți,
Și nu calci urma celor sfinți,
Care spre cer doar au privit,
Mereu ei au nădăjduit. //

De ce privești numai spre nori,
Când ți-a dat aripi ca să zbori,
De ce privești la valuri mari,
Când te-a salvat dintre hoinari,
//De ce ai teamă în necaz,
Cănd Domnul șterge-al tău obraz,
Când mâna Lui te-a ridicat,
Cu sângele Lui te-a spălat. //

De ce privești doar în trecut,
Când pe Isus l-ai cunoscut,
El te-a iertat, te-a mântuit,
De șoapte nu fi amăgit,
//De ce-n bătaia cea de vânt,
Te clatini tu pe-acest pământ,
Când lângă tine-i Dumnezeu,
El este Creatorul tău. //
Amin