Învață de la soare să strălucești întruna,
Să luminezi în toate, mereu în jurul tău,
Să-ți fie-asemanarea cu raze ce coboară,
S-aducă-nviorare, când este-atât de greu.

Învață de la lună, să nu-ațipești în noapte,
Să stai mereu de veghe, s-aștepți un răsărit,
Învață de la stele, de nori să nu ai teamă,
Să strălucești întruna, și-n timpul cel cumplit.

Învață de la ape, ce sunt doar curgătoare,
Să nu oprești o clipă, s-alergi neîncetat,
Ca floarea înflorită să fii în orice vreme,
Să dăruiești mireasmă, doar Celui preaînalt.

Învață de la firul, cel răsărit de iarbă,
Să ai mereu răbdare privind numai în sus,
S-astepți cereasca hrană, și mana dăruită,
De Cel ce-i Împăratul, de Regele Isus.

Creștine de la vremea, ce este trecătoare,
Învață ca nădejde, să ai în ea mereu,
Să nu privești în urmă, ca omul care moare,
Privește înainte, în față-i Dumnezeu.
Amin