Peste munți îți saltă pasul, peste dealuri și câmpii,
Preaiubitul meu din ceruri, Cel Stăpân în veșnicii.

Ești ca puiul de cerboaică, care sare ne-ncetat,
Pe răcoarea dimineții, peste munți ce ne despart.

Sub un măr printre copacii, de pădure care sunt,
Stau la umbra Ta cea deasă, nu sunt singur pe pământ.

Ți-aud glasul cum răsună, dragostea ce mi-a trezit,
Mi-a adus vremea cântării, ca să cânt îndrăgostit.

Al Tău nume e-o mireasmă, mă dezmierd când îl rostesc,
Un mănunchi de mir Iubite ești... de-aceea te iubesc.

O fântână izvorâtă, ce mă răcorești mereu,
Ești Isuse pentru mine, căci Tu ești iubitul meu.

Ești mireasma ce se varsă, inima-mi umpli de ea,
Ești pe drept Iubitul care, noi în doi ne-om bucura.

Ești mai mare printre stele, ca un strugure în vii,
Apa cea răcoritoare, izvorâtă în pustii.

Trec de păzitorii care, mă pândesc când eu mereu,
Caut sa te am pe Tine, uneori e-atât de greu.

Însă dragostea-mi ce este, ca și crinul alb... curat,
Ea mă urcă sus pe munte să te-aștept neâncetat.

Vreau să te-ntâlnesc pe Tine, să te am... să nu te las,
Nu doresc iubirea care, uneori are popas.

Glasul Tău de ea întruna, să mă-mbete el mereu,
Să îmi vindece vreau rana, căci Tu ești Iubitul meu.

Ești cununa cea de aur, ce o port eu zi de zi,
Căci Iubitul meu nu-i altul, doar Tu ești oriunde-aș fi.

Părul Tău sunt niște valuri, ochii niște porumbei,
Ce-s pe margini de izvoare, lângă ei sunt și ai mei.

Trupul Tău e-un chip de fildeș, plin de pietre de safir,
Verși în mine o mireasmă, care este ca de mir.

Dulce ești Tu ca și mierea, care m-a îndrăgostit,
Doar de Tine și mă face, ca să te numesc Iubit.

Vino să mă ei în brațe, să ne dezmierdăm doresc,
Să-mi atingi a mele buze ce îți spun azi... te iubesc.

Vino să-mi întinzi în față, așternutul înverzit,
Să uităm de despărțire, să fiu eu și-al meu Iubit.

Pune-mă ca o pecete, eu să fiu pe brațul Tău,
Căci mi-e mare gelozia, vreau sa fii Tu doar al meu.

Apele nu pot să stingă, jarul dragostei de sus,
Azi îl port în piept fierbinte, dup-al meu iubit Isus.
Amin