Nu mai rătăci pe cale,
Plin de amăgiri și jale,
Calcă urma cea lăsată,
De o suferinț-odată,
Când pe-o cruce blestemată,
Într-o zi întunecată,
Se stingea fără de vină,
Cel din slava cea divină.

Vino să urmezi cuvântul,
Nu privi numai pământul,
Viață care el nu are,
Numai lacrimile-amare,
Clipele de strâmtorare,
Și durerea cea mai mare,
Ce ar vrea să te oprească,
Pasul tău să-l obosească.

Viața ta să fie plină,
Doar de slava cea divină,
Fii o pildă-n orice vreme,
De nimic tu nu te teme,
Chiar de sufletul îți geme,
Noaptea când din nou se-așterne,
Credincios până la moarte,
Tu să fii chiar și în noapte.

Să privești spre nemurire,
Plin mereu doar de iubire,
Dragostea-i biruitoare,
E puterea cea mai mare,
E mereu doar ziditoare,
Pe-ale ei aripi divine,
Pe pământ să zbori creștine.
Amin