Ce mare sărbătoare, când Duhul sfânt coboară
autor. Diana (G. U)

Ce mare sărbătoare, când Duhul sfânt coboară,
În ziua cinzecimii, ca și în prima oară,
Când mulți se adunară, simțind o cercetare,
Căci Duhul sfânt când vine, e bucurie mare.

Din cer se auzise, un tunet când deodată,
Veni de sus puterea, de foc ca o săgeată,
Și cei de laolaltă, au fost de Duhul sfânt,
Umpluți cu-a Lui putere, în alte limbi vorbind.

Era încremenită o mare adunare,
Căci cei plini ei de Duhul, erau sub cercetare,
Strigau de bucurie, plini doar de Duhul sfânt,
Îl lăudau pe Domnul, mereu numai plângând

Atunci se împlinise, ce-a fost vestit odată,
Că-n ziua cea din urmă, va fi de sus lăsată,
Peste orice făptură, puterea Celui sfânt,
Cum El făgăduise, făcând un legământ.

Și astăzi se mai vede, acea mare lucrare,
Ce s-a văzut în ziua, de mare sărbătoare,
Și astăzi mai coboară, să lase Duhul Său,
El ne-a promis și credem, căci este Dumnezeu.

Și azi mai cercetează, în scris atunci lăsa,
Că-n zilele din urmă, de sus El va turna,
Din Duhul Său putere, peste copiii Săi,
Peste bătrâni și tineri, cei mari și mititei.

Scriptura se-mplinește, cuvânt azi cu cuvânt,
Și astăzi mai botează, Isus cu Duhul sfânt,
Și astăzi mai coboară, săgeți de foc de sus,
Căci veșnic este Domnul, e neschimbat Isus.
Amin