Ev. după Ioan
Cap. 10. p. 1-a


Adevărat, adevărat, vă spun
Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor
Ci sare pe alături,
Nu-i un om bun, nu are har
Ci e un hoț și un tâlhar...
Cel ce intră, pe ușa oilor
Este cu-adevărat, Păstor.
Acestuia, portarul îi deschide,
Ele ascultă, glasul Lui,
Le strigă pe nume, le mână afară
Turma Sa râde, berbec sau mioară,
După, ce le-a scos,
Fiindcă-i cunosc, glasul,
Ele, Îl ascultă și își iuțesc pasul,
Stăpânul de-aceea, este bucuros! ...
Nu merg după străini,
Ce-s lătrați de câini,
Această pildă, ce venea de sus,
N-au priceput-o,
Le-o spusese Iisus.
A zis din nou, lor
Adevărat, adevărat
Eu Sunt ușa oilor.
Toți care-au venit
Înainte, de Mine,
Au fost hoți și tâlhari
Care n-aveau, rușine.
Nu-i cunoșteau, nici
Oi nici măgari,
Nici câinii, de-ajutor
Bunului Păstor.
Deși, le-au strigat,
Nu i-au ascultat.
De va intra cineva, prin Mine,
În acea zi,
Acela rămâne, și se va mântui.
Și cel ce iese, găsește pășune,
Cu al său, Păstor
Are doar vești bune.
Hoțul vine, doar să fure,
Să junghie
Din ele rămân, coarnele și-o unghie.
Și să piard-o lume...
Eu am venit pe față,
Și v-aduc viață,
Viață, pe deplin și un cer senin.
Eu Sunt, Păstorul lor bun,
Și sufletu-mi, pun
Pentru a Mea turmă,
Ca s-o scap, la urmă.
Cel ce e plătit,
Sau, care-i străin,
Le lasă-mprăștiate,
Când, haitele vin,
Haitele, de lupi
Își fac treaba lor,
Că lor nu, le pasă
De viața oilor! ! ...
Precum Mă cunoaște
Tatăl Meu pe Mine,
Eu cunosc, pe Tatăl,
Pân, a nu fi, nime
Ci doar Eu și El, numai amândoi
Deci sufletu-Mi, pun
Pentru-aceste oi...
Am și alte oi
Din staul străin,
Eu le chem, pe nume,
Și la Mine, vin.
Încât le-aduc, toate lângă Mine,
Eu le, sunt păstor
Nu mai, sunt străine.
Și mereu, veghez la staulul lor,
Și asfel vor fi,
O turmă și-un Păstor! ! ! ...

Moldovan Pavel
31 05.2023
Alba Iulia