Puțin mai este, poate niciun ceas,
(Doar Domnul știe cât a mai rămas!)
Să respirăm, să râdem, să iubim,
Sau să ne plângem morții-n țintirim,

Și parcă ieri eram cu toți copii,
(Ce libertate-aveam, ce bucurii!)
Zburdam și ne jucam prin lan de grâu
Și ne scăldam în baltă, sau în râu,

Adesea ghiorțăia stomacul gol,
(Nu ne văitam că n-avem niciun pol!)
O turtă rece o-mpărțeam egal
Și nu gândeam că nu este normal,

Nici nu știam de trudă și sudori!
(Mama și tata roboteau din zori,)
Când soarele se ridica-n zenit,
Abia atunci stăteau la odihnit,

Dar nu prea mult, că nu era de stat,
(Cine nu știe cum trăiești la sat?)
Își stâmpărau arșița, din ulcior,
Cu apă rece, luată din izvor,

Apoi strigând la noi, la fiecare,
(De la cel mic și până la cel mare,)
Cu dragoste dar și-autoritate,
Ziceau să fim exemple-n societate,

Să ascultăm de Dumnezeu cel Sfânt,
(Căci scurtă este viața pe pământ,)
Și dacă nu-i credință, vom cădea,
Nu vom putea cunoaște slava Sa!

Trecut-au ani, părinții ni s-au dus,
(Aș vrea să cred că sunt lângă Isus!)
Dar numai ei știu de s-au pocăit
Și dacă Tatăl Sfânt i-a mântuit!

De-aceea eu, privesc în timpul meu,
(Mă-ntreb serios de sunt copilul Său!)
Puțin mai este, poate voi pleca
Căci văd că sângerează rana mea,

Îngenunchez, ridic ochii spre cer,
(Aș vrea ca să dezleg acest mister,)
De ce mă nasc, trăiesc puțin și mor
Și-apoi dispar? Speranțele mă dor,

De-aceea eu aleg să cred în El!
(E-un singur Domn, Isus-Emanuel!)
Și fie-mi viața cât ar fi de grea,
Cu Dumnezeu eu pot înainta!

Al Său Duh Sfânt îmi e Mângâietor,
(Întotdeauna-mi vine-n ajutor!)
Pe zi ce trece sunt tot mai slăbit,
Dar nu mă tem, căci văd pe Răstignit,

Cununi de spini și apă și oțet,
(Considerat un paria, un proclet,)
Îl venerez, salvare El mi-a dat
Și știu că sunt un fiu răscumpărat!

Puțin mai este, poate doar puțin,
(Ascultă, prieten, glasul Său divin!)
Încă mai cheamă, încă mai e har,
Jertirea Lui nu a fost în zadar!

11/05/2025- Popești-HD, Lucica Boltasu