Ți se deschide calea să treci printre planete
Și aștri galaxiei din cale-Ți vor fugi
Văzduhu-i ars și duhuri topite de căldură
Ți se vor da în lături... e vremea ca să vii...

Ca să ajungi pe țărmul ce geme de durere
De ură, răzvrătire și încercare grea
Te-a refuzat pământul a nu știu câta oară
Ființa cea de lut își arată răzvrătirea...

Că sufletul e veșnic și-n moarte nu-i sfârșit
Vedea-va orișicine  ce-n lume a venit...
C-ar fi putut s-aleagă, c-ar fi putut pricepe
Iubirea Ta și jertfa și harul risipit...

E hotărâtă ziua pentru omenirea întreagă
Nimic nu poate opri cascada de întâmplări
Învălmășeala vremii ne arată că pleca-vom
Zbura-vom de aici, pe veci, spre alte zări...

Venirea-Ți iminentă va fi-nțeleasă oare
De inimile care rămas-au pietre reci?
Ce va pricepe lumea de înălțarea-n slavă
A unui grup de oameni cu trupuri noi, cerești?

Ne va rămâne-n urmă o groază nevăzută... Dureri sfâșietoare în inimile celor ce atât de aproape au stat
De mântuirea care le era pusă-n fată
Ori nu puteau a crede... ori au tot amânat...

Vor alerga spre munte, la piatra cea mai mare
Sub ea să se ascundă, dar nu se va clinti
Vor alerga la râuri să-și răcorească ființa
Dar albia e seacă și ape nu vor fi...

Vor alerga prin piețe să-și umple iar candela
Dar vânzătorii vremii tarabele și-au strâns
Ei au plecat cu Domnul căci se-mplinise vremea
N-a mai ramas în lume nimic din Duhul Sfânt...

Un Dumnezeu ce data ce-a fost mai scump din Sine
Să scape de pedeapsă pe omul răzvrătit
Creat să fie veșnic... cu El în părtășie
Creat să stea la sânu-I ca un copil iubit...

Isus purtând pedeapsa păcatelor pe cruce
Zdrobind și piatra rece a negrului mormânt
S-a înălțat în slava de unde coborâse
Primind puterea-ntreagă rămase mijlocind...

El a lăsat milenii ca omul să se-ntoarcă
Răbdarea fără mărgini și așteptarea Lui...
Durerea pentru lume... se va sfârși odată
În clipa când vărsa-va potirul de urgii...

Când fiii Lui cânta-vor cu îngerii în slavă
Toți răzvrătiții lumii durerea-și vor striga
Cu bocete de groază nesuportând amarul
Mâhniți peste măsură că au ales așa...

În dragoste aevea și în răbdare sfântă
Isus aștepta omul ființa să-și predea
Dar el nu a vrut a crede ci a iubit păcatul
Și acum e față-n față doar cu dreptatea Sa...