De ce te temi tu azi copile,
Prin groaza vremii de apus,
Când Eu mereu sunt lângă tine,
Și împlinesc tot ce am spus.

De ce îți tremură ființa,
Slăbită de îngrijorări,
Când înspre tine-ntotdeauna,
Privirea-ndrept de după zări.

Te iau de mână și cărarea,
Îți luminez sa poți vedea,
Căci am găsit copile-n tine,
Și vreau să știi... plăcerea Mea.

Îți știu și inima-ntristată,
Dar și Eu trist cândva eram,
Îți știu și lacrima ascunsă,
Și Eu în Ghetsimani plângeam.

Îți știu grăbita alergare,
Să mă vestești dorești mereu,
Dar știu copile și-ntrebarea,
Ce-o porți întruna-n gândul tău.

Și vreau sâ-ți spun că pentru tine,
O vreme Eu am pregătit,
Dar vei ajunge-n ea copile,
Când tu vei fi desăvârșit.

O vei cunoaște când pe Mine,
În gând nu mă vei întreba,
Când voi veni cu izbăvire,
În dreptul tău când voi lucra.

De lași în mâna Mea durerea,
Balsam divin voi revărsa,
Privirea ta va fi ea ștearsă,
De lacrimi... doar de mână Mea.

Să stau de vorb-am vrut cu tine,
Căci te-am văzut Eu obosit,
Pe brațul Meu te iau azi iară,
La piept te strâng căci ești iubit.

Și vreau să știi că niciodată,
Aici eu nu te voi lăsa,
Nici de sămânța ce-i din tine,
Copilul Meu... nu voi uita.

Puteri îți dau... și-n cap de oase,
Ridică-te tu chiar acum,
Să mă slujești până la moarte,
Doar înțelege ce îți spun.

Și lasă-mă ca-ntotdeauna,
În fața ta să fiu doar Eu,
Ca slava Mea să fie-n toate,
Căci numai Eu sunt Dumnezeu.

Eu sunt Acel ce toate știe,
Eu sunt Acel ce toate dau,
În locul cel înalt... de cinste,
În casa ta aș vrea să stau.

La cârmă Eu să fiu în toate,
Să lași copile planul Meu,
Să se-mplinească căci e planul,
Ce-n cer l-am hotărât doar Eu.

Să nu te temi... voi fi cu tine,
Cu nici-un chip n-am să te las,
Pe mâna Mea îți port ființa,
Sub ochii Mei este-al tău pas.

Și niciodată nu ești singur,
În tine este Duhul Meu,
E hotărât pentru vecie,
Să fii un fiu de Dumnezeu.
Amin