Vrem cu Tine-n părtășie ca să fim noi zi de zi,
Dumnezeul îndurarii, îndurare a primi,
Vrem cu Tine-n rugăciune, noi de vorbă ca să stăm,
Căci dorința noastră este, Ție doar să ne-nchinăm.

Vrem cântarea biruinței, să se-auda până sus,
Glasul nostru nu vrem Doamne, ca să stea de Tine-ascuns,
Căci în strigătele noastre, te simțim căci Tu cobori,
Când ai Tăi copii te strigă, din furtună... de sub nori.

Vrem din zorii dimineții, ca să fim treziți mereu,
De-a Ta mare bunătate, căci Tu ești un Dumnezeu,
Să rămâi până în seară, doar cu Tine vom putea,
Ca să trecem Doamne marea, valuri ce va ridica.

Vrem cu Tine noi pustiul, să-l străbatem Dumnezeu,
Doar cu Tine prin pustie, drumul nu e unul greu,
Căci Tu ești izvorul care, izvorăște-n loc uscat,
Ca poporul Tău de Tine, el să fie adăpat.

Vrem cu Tine drumul crucii, să-l urcăm chiar de e greu,
Străbătut a fost de odată, și de Tine Dumnezeu,
Vom ajunge sus pe culme-n fața noastră de vei sta,
Doar dacă de sus din ceruri, Doamne ne vei lumina.

Vrem să fii mereu Isuse focul dragoste dintâi,
Și în inimile noastre, numai Tu vrem să rămâi,
Până când tu vei apare, pe un nor din locul sfânt,
Să sfârșești necazul mare, poposit ce-i pe pământ.
Amin