Se vestește azi răpirea, peste tot e auzit,
Un cuvânt... că vine Domnul, că e timpul pe sfârșit.

Se-aud vești ce-s de războaie, în cuvânt cum este scris,
Este o realitate... adevăr, nu este-un vis.

Se vestește azi sfârșitul, el la ușă bate-acum,
Cele care sunt trăite, că El vine... toate spun.

Oare suntem astăzi gata, noi pe El a-ntâmpina,
Sau suntem surprinși de vestea, ce se tot aude ea.

Soarele îndat' apune, însă el va răsări,
Pentru-o-ntreagă veșnicie, sus în cer a straluci.

În apusul cel de astăzi, suntem oare pregătiți,
De a fi-nălțați la ceruri, de a fi de El răpiți.

Suntem oare astăzi gata, de-nălțarea cu Isus? ,
Haina o avem curată? , dar privirea este-n sus?

Căci se-aude, se arată, timpul cel din infinit,
Prin prooroci ce-a fost odată, el de Duhul sfânt vestit.
Amin