Și-am să m-ascund în pumnii Tăi, Stăpâne,
De gerul greu, de plâns și neputinți.
Tu nu-mi ceri plată, nu îmi ceri simbrie
Și nu îmi amintești de-acei arginți

Ce-au fost un preț de ură și trădare,
Pătați cu sânge curs nevinovat.
Iar, la apus, când somnul mă cuprinde,
Adorm ușor, și știu c-am fost iertat.

Oricâte ierni îmi bântuie la geamuri,
Și-oricâte ploi cu fulgere și nori
Tu ma ridici din pulbere, cu Harul,
Și mă alinți cu soare și cu flori.

Și simt atâta pace, bucurie,
Senin azur cu stropii de lumini,
Un zbor deplin spre patria crească,
Spre zorii calzi, albaștri și divini.

Și-am să m-așez în palma Ta, Stăpâne,
Eu, umil lut, netrebnic muritor,
Un fir firav de iarbă, o nălucă,
În care ai sădit un viu izvor.