Dă-i viața ta lui Dumnezeu, în vremi de strâmtorare,
Dar tot doar lângă El rămâi, și-n vremea cea cu soare,
Să îl slujești neâncetat, fii doar slugă bună,
Ca la sfârșit tu să primești, un cer și o cunună.

Dă-i inima să pună-n ea, belșug de fericire,
Dorința de-a ajunge sus, cu El în nemurire,
Să nu te lași răpus pe drum, de vremuri de-ntristare,
Încrede-te în Dumnezeu, puterea Lui e mare.

Dă-i slavă-ntruna Celui viu, ce-i sus... în nemurire,
Doar pentru El în viață tu, să fii plin de iubire,
Să ai mereu un foc aprins, doar după veșnicie,
Tu în picioare sa rămâi, când vor cădea o mie.

Dă-i dragoste lui Dumnezeu, rămâi cu El în toate,
Iubește-l cum n-ai mai iubit, nu asculta de șoapte,
Tu părăsit de El nu ești, nici nu ai fost vre-o dată,
El pentru tine poate fi, și Mamă... dar și Tată.

Dă-i viața ta lui Dumnezeu, când vine-o suferință,
El poate a te mângâia, la El e cu putință,
Privește-n sus când norii vin, El nu te părăsește,
El pentru tine a murit, e Cel ce te iubește.
Amin