Se-aude trâmbița cum sună,
Din urmă vremuri azi trăim,
Luptăm cu răul ce încearcă,
Mereu pe cale să oprim.

Se-aude glasul care strigă,
Ne cheamă să ne pocăim,
Căci vine-ndată Cel ce vine,
Și nu ar vrea ca să murim.

Se-aude-o voce-atât de tare,
Răsună peste munți și mări,
Ar vrea să-ntoarcă omenirea,
Din rătăcitele cărări.

Ar vrea spre ceruri să privească,
Căci timpul este la sfârșit,
Ar vrea pământul sa se-ntoarcă,
Cu fața către infinit.

Se-aude astăzi o bătaie,
La ușă bate El acum,
Vestește ziua cea mai mare,
Vestește capătul de drum.

Ne spune cât este de-aproape,
Chiar astăzi revenirea Sa,
Atunci când către-mpărăție,
Mireasa își va înălța.

Se-aud și pașii ce coboară,
Grăbiți din locul cel de sus,
Sunt cei ce au lăsat o urmă,
A suferinței... e Isus.

Îndată vine... e aproape,
El v-a-mplini ce a promis,
Ne v-a-nălța la cer... acasă,
Noi credem căci de El e scris.
Amin