Tu ne-ai creat din strop de tină,
Și nimeni n-ar putea schimba,
Pe cale Tu ne dai lumină,
Ca să pășim pe urma Ta.

În noi Tu ai suflat suflare,
Și Duhul sfânt doar Tu l-ai pus,
Ca să avem asemănarea,
Numai cu Tine scump Isus.

Din încercări ne scoți pe brațe,
Ștergi Tu obrajii întristați,
Ologii, muții dar și orbii,
Când îi atingi... sunt vindecați.

Și vânturile ce-s pornite,
Din colțurile de pământ,
De Tine sunt ascultătoare,
Cuvântul Tău în veci e sfânt.

Din praful gros... cel de țărână,
Pe noi Tu Doamne ne-ai creat,
Și ce-i zidit de a Ta mână,
Nu poate fi răpus vre-o dat.

Chiar dac-ar bate cu putere,
Furtuna-n vremuri care sunt,
Ea temelia de pe stâncă,
N-o poate pune la pământ.

Chiar dacă marea spumegândă,
Doar valuri mari va ridica,
Să-nece pomi sădiți de Tine,
Ea niciodat nu va putea.

Căci doar la Tine e puterea,
La Tine-i ultimul cuvânt,
Când îl rostești se-oprește timpul,
Și timpul este-al Tău... Domn sfânt.

Tu ne-ai creat doar din iubire,
Ești Creatorul minunat,
Tu ne-ai deschis un drum spre viață,
Căci ne-ai iubit neîncetat.

Răscumpărați am fost cu sânge,
Ce l-ai vărsat nevinovat,
Pe Golgota în suferință,
Când de la moarte ne-ai salvat.

Să ne răpună vre-o durere,
Sau vre-un necaz... nu va putea,
Căci ai sădit în noi credință,
Înaintăm mereu prin ea.

Nădejdea este-a noastră haină,
Și dorul este-un foc aprins,
Și toate ne-ațintesc privirea,
Spre Țara sfântă... Paradis.
Amin