Am fost sortiți cu toți pieirii, spre moarte noi ne îndreptam,
Dar ne-a ieșit Isus în cale, în ea când orbi noi coboram.

El ne-a ieșit cu mântuire, salvându-ne din bezna grea,
Când ne stătea peirea-n față, ființele ce ratăcea

La pândă moarte-a stat întruna, să-nghită tot ce e slăbit,
Dar Domnul cu a Sa tărie, mereu pe noi ne-a întărit.

Răpuși sa nu fim noi de șoapte, de umbrele ce vin și vin,
S-aducă teamă și durere, s-aducă geamăt de suspin.

Ne îndreptam spre-o veșnicie, cu plâns și-amar fără sfârșit,
Dar o lumină de iubire, în fața noastră a ieșit.

Să ne conducă unde lacrimi, de bucurii vor fi mereu,
La ape vii... pline de viață, unde-Mpărat e Dumnezeu.

Cât de măreață-i bucuria, că suntem noi de El salvați,
Că ne-a deschis un drum spre ceruri, că suntem cei răscumpărați.

Ne îndreptăm spre nemurire, pe drumul ce ne-a fost deschis,
De Cel în cer ce ne așteaptă, în Țara sfântă... Paradis.
Amin