SLAVA DOMNULUI



M-ai scos, Doamne, din groapa pieirii,
Din fundul mocirlei, m-ai ridicat.
Mi-ai zdrobit pornirile firii,
M-ai smerit și de păcat curățat.

Mi-ai dăruit fericirea mântuirii,
La cruce la Golgota, m-ai salvat!
M-ai învăluit în mantia iubirii,
Lumina Adevărului, Tu mi-ai dat!

Mare e iubirea și-îndurarea Ta,
Mi-ai pus picioarele tare pe stâncă.
Binecuvântarea și dragoste Ta,
M-a scos din valea cea mai adâncă.

Mi-ai întărit șovăielnicii pași pe cale,
M-ai cuprins în brațe pline de iertare,
Ai aruncat în marea uitării păcatele mele,
Bunătatea Ta a revărsat îndurare.

Prin iubire, mă bucur de viață mereu,
Căci Tu, mă faci să fiu sănătoasă!
Îmi ești sprijin întotdeauna la greu,
Mustrarea Ta, mă mângâie duioasă.

Mi-ai scos sufletul din groapa pierzării,
Suferințele, erau spre izbăvirea mea.
Mi-ai pus piciorul pe stânca iertării,
Ți-a făcut plăcere să-mi dai mântuirea.

Te laud Doamne din toată inima mea,
Slăvit să fie Numele Tău cel Sfânt!
Mi-ai dat din iubire ca dar neprihănirea,
Slăvit să fii în veci, în cer și pe pământ!