Să nu te lași de deznădejde, să fii răpus iubit creștin,
Ce pe pământ ești către ceruri, prin har de sus... un pelerin.

Îndreată-ntrun-a ta privire, când ea apare... doar în sus,
Căci doar de-acolo izbăvire, tu poți primi... de la Isus.

Să nu te lași dus nici de valuri, și înspre ele nu privi,
În față malul să îți fie, și nu-nceta din a vâsli.

Pe marea vieții-naintează, oricât ți-ar fi ție de greu,
Pe-adâncul ei nu vei ajunge, cu tine este Dumnezeu.

Să nu te lași nici în bătaia, de vânt ce bate pe pământ,
Rămâi mereu doar în picioare, din inimă înalț-un cânt.

Sa nu suspini... doar bucurie, să ai pe buze tu mereu,
Și-aleargă-n visele iubirii, sunt vise de la Dumnezeu.

Să nu te lași de îndoială, cuprins în vremi ce au venit,
Și să nu uiți că tu pe lume, de Dumnezeu ești mult iubit.

De veghe stă întotdeauna, doar crede și nu te lăsa,
Răpus de umbrele străine, căci Domnul merge-n fața ta.