Fără teamă fii în valuri,
Chiar dacă s-au ridicat,
Cel ce marea potolește,
Nu te va lăsa în larg,
Nu te va lăsa-n adâncul,
Ce răcnește ca un leu,
Barca vieții e condusă,
Crede doar... de Dumnezeu.

De va ridica pustiul,
Ziduri mari în fața ta,
Domnul păcii și-al puterii,
Poate a le dărâma,
Căci nimic nu-i stă în față,
Crede doar și vei vedea,
Mută munții ce se-nalță,
Să nu poți înainta.

Iar dacă furtuna vine,
Ca să vezi mânia ei,
Nu uita că în furtună,
Domnul este cu ai Săi,
Nu uita-n bătăi de vânturi,
Că numai cu un cuvânt,
Poate Domnul să aducă,
Soare peste-acest pământ.

Noaptea dacă va răsare,
Deznădejde să îți dea,
Doar privește printre stele,
O lumină vei vedea,
Căci și-n noapte stă de veghe,
Pentru tine Dumnezeu,
Ca să nu fii pradă gurii,
Ce-a deschis-o acel rău.

Doar încrede-te în toate,
În puterea cea de sus,
Din al zorilor trăire,
Până în a lor apus,
Vei ajunge unde-i soare,
Unde nu se va sfârși,
Căci în cer nu-i trecătoare,
Viața ce o vei trăi.