Viața este doar o luptă, pe-al ei drum de pe pământ,
Întâlnești în ea furtună, valuri și bătăi de vânt,
Întâlnești multe necazuri, suferințe întâlnesti,
Dar... biruitor în toate, urmă albă de-o pășești

Viața este-un timp în care, trebuie s-alergi mereu,
Și să ai numai o țintă, culmea cea de apogeu,
Este vremea hotărârii, unde-ai vrea în veci să fii,
Poți alege-ntunecimea, sau doar dragostea dintâi.

Viața este-o trecătoare, singura de pe pământ,
Către cerurile-nalte, către locul veșnic sfânt,
Este clipa pregătirii, pentru-o-ntreagă veșnicie,
Unde nu sfârșește vremea, plină doar de bucurie.

Viața este ca o școală, căci în ea înveți mereu,
Poți cunoaște ce e bine, dar și ce-i în viață rău,
Ea te-nvață ce-i suspinul, te învață ca să zbori,
Dincolo de zări senine, înspre sfintele comori.

Este ea un drum spre Țara, dincolo de stele... nori,
Unde nu e uscăciune, e-o mireasmă doar de flori,
Este-un loc plin doar de soare, veșnic ce va fi senin,
Viața-n urmă va rămâne, pentru orice pelerin.