Scoate-mă din groapa morții,
Este noapte Domnul meu,
Singur n-aș putea vre-o dată,
Ca să ies... căci este greu.

Scoate-mă Tu la lumină,
Ca să nu pier în adânc,
Dă-mi pe buze o cântare,
Și de-aici Ție să-ți cânt.

Scoate-mă din gura care,
Mă-ncolțește-atât de rău,
Ea îmi lasă răni Isuse,
Să le rabd îmi este greu.

Gândul fluturat îmi este,
Și lovit mereu de stânci,
Într-o secetă adâncă,
Doar prin văile adânci.

Scoate-mă și din mânia,
Celui rău care ar vrea,
Dumnezeul mântuirii,
Viața mea el să îmi ia.

Nu lăsa ca să-mi muțească,
Graiul meu căci eu doresc,
Să te laud doar pe Tine,
Dumnezeule ceresc.

Tu coboară lângă mine,
Rupe lanțuri căci mă dor,
Dăruiește-mi Doamne aripi,
Ca să pot spre Tin' să zbor.

Căci în cer Tu ești putere,
Dar și pe pământ Tu ești,
Tu ești Domn... ești Dumnezeul,
Slăvilor Împărătești.

De sub talpa ce m-apasă,
Să mă scoți doar Tu-ai putea,
Căci putere nu am Doamne,
Toată este doar a Ta.

Să mă ții mereu de mână,
Este tot ce îmi doresc,
Ca să simt a Ta căldură,
Doar prin ea pot să trăiesc.

Să m-atingi cu-a Ta privire,
Ce îndat mă va-ntări,
Este unul dintre multe,
Vise ce le am și-n zi.

Să privești vreau înspre mine,
Ca să știu că sunt al Tău,
Căci privirea Ta mi-e scutul,
A săgeții celui rău.

Tu deschide-ndată cerul,
Firul alb să îl cobori,
Ca să urc pe el Isuse,
Până dincolo de nori.

Să ajung într-o odihnă,
Ce e doar în locul sfânt,
Fără ură, fără lacrimi,
Sau dureri de pe pământ.

Vreau s-ajung și la izvoare,
Izvorâte doar de sus,
Ca să am asemănarea,
Doar a Ta sfinte Isus.

Să m-adăp cu pace multă,
Să m-adap și cu puteri,
Să pot ridica privirea,
S-arunc gândul după zări.

Dar Tu azi în a Ta milă,
Să nu uiți ființa mea,
De pe tronul îndurarii,
Tu să te gândești la ea

Cum pe dealul întristării,
Doar la mine te-ai gândit,
Când te răstigneau pe cruce,
Doamne nu m-ai părăsit.

Când erai scuipat de oameni,
Tot în gând Tu m-ai purtat,
Poartă-mă și azi căci Doamne,
Nu aș vrea să fiu uitat.

Vreau adânca neputință,
S-o alungi să mă ridic,
Din al morții vale-adâncă,
Undei noapte și e frig.

Dă azi ziduri la o parte,
Ca să văd doar urma Ta,
Și pe ea să calc Isuse,
De pe ea nu pot cădea,

Dă și ceața dă și vălul,
Care m-a încețoșat,
Sunt doar umbre ce-s străine,
Ce-mi vor pasu-ngreunat.

Strigă ca să mă întoarcă,
De pe drumul ce-i deschis,
De-a Ta bunătate Doamne,
Către viață... Paradis.

Sunt acele șoapte care,
Tulburare mi-au adus,
Tu alungă-le Isuse,
Căci sunt șoapte greu de dus.

Știu că Tu din slăvi divine,
Simțul care l-am rostit,
Doar în mila Ta de Tată,
De pe tron l-ai auzit.

Și îți vei întinde mâna,
Să dezlegi lanțul ce-i greu,
Cel al urii... răutății,
Strâns legat de cel ce-i rău.

Căci dorința mea e una,
Și e mare Domn preasfânt,
Vreau o inimă curată,
Ca să pot iubi oricând.

Vreau o inimă mai buna,
Ca să pot mereu ierta,
Dar fără de Tine Doamne,
Niciodată n-aș putea.

Știu că Tu ești vindecare,
Știu că Tu ești Salvator,
Tu-mi poți netezi cărarea,
Că să pot spre Tin' să zbor.

Nu mă da Doamne uitării,
Și ascultă ruga mea,
Tu învață-mă la cruce,
Să aștept salvarea Ta.

Hotărăște mai în grabă,
Tu la mine ca să vii,
Să dai inimi putere,
Și în ea Tu să rămâi.

Cred în mila Ta măreață,
De Părinte-ndurător,
Că vei coborâ îndată,
Prin a Duhului fior.